Menage a trois: marketing, psihoterapie, literatura

Archive for the ‘Marketing’ Category

ELEFANŢII TREBUIE SĂ DANSEZE

Deşi inovaţia pare să fie pe buzele tuturor, definiţia ei nu este aceeaşi pentru toată lumea. Pentru unii, inovaţie înseamnă tehnologie, pentru alţii – insight, iar pentru alţii – inventarea unor lucruri care fac viaţa mai bună. De la inovaţia de dragul descoperirii la inovaţie care schimbă viaţa celorlalţi pot exista o multitudine de nuanţe.
Pentru un cercetător de oameni, una dintre cele mai bune definiţii este aceea că inovaţia înseamnă să priveşti aceleaşi lucruri cu alţi ochi. Înseamnă, ca Arhimede, să strigi „Evrika!” atunci când descoperi lucruri care erau dintotdeauna acolo, însă care dintr-odată se leagă în alt fel şi compun lucruri noi.

Sunt trei aspecte ale inovaţiei actuale astăzi:

1. Inovaţia deschisă sau co-creaţia

În companiile mari, inovaţia este adesea un proces formalizat, alcătuit din secvenţe şi ‚porţi’. Izolat şi fragmentat, procesul de inovaţie riscă să se transforme uneori într-un proces structurat şi lipsit de imaginaţie. În mod ideal, acesta ar putea fi transformat într-o platformă online de crowdsourcing.
Inovaţia deschisă sau co-creaţia, un concept care câştigă astăzi din ce in ce mai mulţi adepţi, are ca principal beneficiu faptul că oferă o bază impresionantă de idei. Unele companii privesc inovaţia deschisă ca pe o colaborare strânsă cu parteneri externi – clienţi, consumatori, cercetători. Principalele motive pentru care companiile îşi unesc forţele întru inovaţie sunt: identificarea de noi oportunităţi de business, împărţirea riscurilor, aducerea împreună a complementarităţilor şi sinergiile. Companiile recunosc inovaţia deschisă ca pe un tool strategic de a explora noi oportunităţi de creştere prin asumarea unui risc mai mic.

2. Sursele de inspiraţie

Inovaţia e laborioasă. Inovaţia nu e doar creativitate sau doar invenţie, ci reprezintă introducerea pe piaţă de noi produse şi servicii care aduc valoare unui business.
Orice inovaţie pleacă de la la o Idee Generoasă (Google: organizarea tuturor informaţiilor; Amazon: compania cea mai centrată pe clienţi etc.)

De Bono enunţa un paradox aparent: oricine poate fi creativ cu metodele potrivite. Provocarea este însă cum faci ca actul creaţiei să aibă sens şi rezultatul să fie util, să aibă impact. Metodele gândirii laterale, tehnica „cuvintelor întâmplătoare”, cea a impactului vizual şi metoda schimbării de perspectivă sunt tot atâtea feluri de a vedea lumea cu ochi diferiţi şi a identifica legături inexistente până atunci. Analize de trenduri, o idee auzită întâmplător într-un focus grup, inspiraţia venită dintr-o privire asupra unei alte categorii de produs şi, mai ales, studierea spontană şi directă a oamenilor – surse de idei pentru inovaţie. Dacă fiecare dintre noi ne-am propune să identificăm într-o zi care este acel comportament neobișnuit pe care îl vedem sau acel produs consumat diferit, cu siguranță carnețelul de idei se va umple rapid.

3. Riscul

Inovaţia e dureroasă. Kodak era numarul 27 în lume în 2001, acum e aproape nicăieri. Google – un aproape ilustru necunoscut în 2001, acum este numărul unu. Ce face diferenţa?
La începutul anilor 2000, numai 15% din inovaţia propusă de P&G îşi atingea targeturile de profitabilitate, moment în care a decis să lanseze programul Connect & Develop, pentru a construi un program intern robust de inovaţie. Experienţa P&G a creat 6 lecţii valoroase: coordonarea producţiei cu strategia de business, vigilenţă în strategia de portofoliu, demarajul lent şi creşterea controlată, omul potrivit la locul potrivit şi inspiraţia încrucişată.
Constrângerea mai degrabă ne hrăneşte decât ne limitează creativitatea. Să nu privim riscul sau bugetul scăzut drept motive de a renunţa la inovaţie.

Două dimensiuni fundamentale
Potenţialul produsului. Există o piaţă pentru ideea ta? Ai competiţie? Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla, de fapt? Ştii din start că nu există o istorie după care să te poţi inspira, aşa că e nevoie de un mix între date şi intuiţie.
Oamenii. E nevoie de strategi şi implementatori în echipă, în egală măsură. De oameni care să îşi asume riscuri şi de oameni care să le calculeze, de „intraprenori” şi de oameni disciplinaţi. E nevoie de consumatori ale căror dorinţe manifeste, dar mai ales latente, să fie cunoscute şi înţelese. Este mai ales crucială, aici, integrarea rezultatelor cercetărilor de piaţă în contextul mai larg al tendinţelor de consum, al direcţiei de dezvoltare a companiei şi al strategiei de urmat. Întrebaţi direct, consumatorii i-au spus lui Ford că vor un cal mai iute…

De încheiere

Inovaţia e o provocare continuă – pentru cercetarea de piaţă, pentru R&D, pentru board-ul companiilor şi pentru investitori. Toate companiile se lovesc de dilema fundamentală: antreprenoriat sau disciplină? Experimentare sau eficienţă? Descoperire sau concentrare? Explorare sau execuţie?
Ultimii zece ani au arătat clar că elefanţii ştiu să danseze, că firme mari, companii de renume aleg să părăsească, de multe ori, căile bătute pentru a se avânta pe teritorii noi, de la inventarea unui nou produs, la inovarea într-o categorie şi până la a crea o piaţă nouă şi a ajuta să devină manifestă o nevoie latentă a consumatorilor din lumea întreagă.

(Editorial Alina Stepan, apărut în „50 branduri inovatoare pentru români”, un proiect Ipsos Research şi BIZ, noiembrie 2013).

Categorie:

Ipsos, Marketing

Tagged with:

Cartofi fără grăsime, prezervative fără latex şi consumatori fără vină

E clar, ne simțim vinovați. Avem coșurile prea pline, frigiderele doldora de mâncare pe care o aruncăm la coș căci expiră mai repede decât o putem mânca, mașinile prea mari și poluante, mâncarea prea grasă și plină de E-uri (care ne plaaaac, desigur..)
Cel puțin astea sunt câteva dintre concluziile celui mai recent raport Trendwatching.com, care ne avertizează: eliberarea de vină este ultimul lux al consumatorilor și Sfântul Graal al producătorilor.

Global, 2.5 miliarde de consumatori se declară „aspiraţionali”, împărţiţi între hedonism, dorinţa de a salva planeta şi de a determina mărcile să acţioneze mai responsabil.

Una dintre dorinţele noastre mai mult sau mai puţin conştiente este să fim buni. Deşi în orice altă sferă socială sintagma „mă scuzaţi, n-am ştiut” nu ţine prea multă apă, pînă relativ de curând ea a fost suficient de bună pentru ca, atunci când consumăm tot felul de lucruri, să uităm care a fost costul producerii lor (poluare, E-uri, animale tratate cu cruzime, copii de 9 ani puşi să muncească în Bangladesh pentru produse francizate care se vând în Occident la preţuri „de brand” etc.). Acum ştim. Transparenţa în creştere a companiilor nu ne mai lasă, dacă nu să ignorăm în continuare, cel puţin să dormim liniştiţi.

„Vinovaţii fără vină cer să se facă lumină” mai are vreo semnificaţie aici?

guiltfreeconsumption

Vestea bună e că lucrurile încep să se mişte: anul trecut, 28% dintre consumatorii de pe întreg mapamondul au spus că se simt vinovaţi de impactul pe care consumul lor îl are asupra mediului. (National Geographic Greendex, July 2012).

E nevoie de un nou tip de consum: cel care ne lasă să ne bucurăm de plăcerile noastre în continuare dar care ne ajută să nu ne mai simţim atât de vinovaţi. Companiile au, acum, şansa glorioasă de a se reinventa împreună cu produsele lor. O vor face? Vom avea GFBs, adica „guilt-free brands”, mărci nevinovate care să ne diminueze disonanţele cognitive şi afective pe care le resimţim pe toate cele 3 niveluri: personal, social, planetar?

Mărcile au din ce în ce mai mare nevoie să identifice acele alegeri care le cauzează consumatorilor cele mai grave sentimente de vină în ce priveşte starea de bine fizică şi psihică, greutatea, mişcarea, tipul de hrană, alcoolul, zahărul, ecologia, etica modului şi locului unde se produce marfa etc. Apoi să aibă iniţiative de a le reduce căt mai mult.

Unele dintre mărci au înteles deja să facă asta: Burger King a lansat cartofii Satisfries, cu 40% mai puţină grăsime decât predecesorii lor şi cu 30% mai puţină decât omologii lor de la McDo. Aceştia din urmă nu s-au lăsat mai prejos: au anunţat un parteneriat global cu Alianţa pentru o Generaţie mai Sănătoasă, prin care îşi iau angajamentul să propună consumatorilor înlocuirea cartofilor prăjiţi cu o porţie de legume sau cu un fruct.

Mai departe: Olanda sparge gheaţa în telefonie mobila, prin lansarea lui Fairphone, un smartphone fără minerale controversate şi realizat de o companie care îşi tratează cu respect angajaţii.

Apoi Nike, cu aplicaţia Making, iniţiativa „zero deşeuri” de la Dell sau cea, mai cunoscută (sau, poate, ţine doar de slăbiciunea mea pentru Paul Polman, CEO-ul global Unilever), prin care Unilever se angajează să cumpere pentru produsele sale cosmetice numai ulei derivat din alge..

Ne e foarte greu, e clar. Şi asta se întâmplă şi pentru faptul că gratificaţia hedonismului este instant, pe când beneficiile lui „cum să fim mai buni” se văd peste mult, foarte mult timp. Exemplul extrem pe care îl dau cei de la Trendwatching.com este: mai foloseşti prezervativul dacă ştii că pădurea tropicală este afectată masiv de consumul de latex? Să nu devenim atât de radicali, totuşi.. dar data viitoare la hipermarket să ne gândim, totuşi, dacă avem nevoie de tot ce azvârlim nonşalant de pe rafturi în coş. Ce e sigur că nu ne mai putem astupa urechile.

monkey_fingers_in_ears

Categorie:

Marketing

Tagged with:

Cercetarea de piata e o Rosie Montana

Prolog: 2008. Curs TMI cu Dorin Dancu despre stilurile de comunicare: pantera, paun, delfin, bufnita. Tu lucrezi in cercetare, deci trebuie sa fii bufnita! Cercetatorii asta fac: stau si freaca date toata ziua. Maresc ochii in ideea de a ma apropia de exponentul categoriei in care ma aruncase Dorin, si zic un „Nu” aproape strigat.

Lucrez la o firma de cercetare de piata. Investighez, adica. Cercetez. Rascolesc in date. Sau nu.
Datele nu sunt un scop in sine. Informatia nu mai e aur. Acum 20 de ani, cand am inceput sa „cercetez”, era. Piata – avida de orice strop de cunoastere de care se putea folosi ca sa isi croiasca drum inspre mintile si inimile consumatorilor.

Acum avem Big Data. Adica multe informatii. Adica un haos de stropi de cunoastere. O ploaie, cum ar veni. Noe al cifrelor ar fi fericit.

Informatia nu e de dragul ei. E o Rosie Montana pe care trebuie sa o cianurezi cu multe ore de truda pentru a scoate aurul la suprafata. INSIGHT-UL, adica. Revelatia.

Oamenii inspirati spun ca exista cinci strategii pentru a obtine insighturi din informatia coplesitoare care ne inconjoara: conexiunile, coincidentele, curiozitatile, contradictiile si disperarea creativa. Sa le luam pe rand.

1. Conexiunile

Charles Darwin a urmat calea conexiunilor atunci cand a propus teoria evolutiei pe baza selectiei naturale. El avea 22 de ani cand a plecat pe coastele Americii de Sud pe Beagle. Calatoria a durat 5 ani, intre 1831 si 1836. In insulele Galapagos, Darwin a gasit pasari care difereau de la o insula la alta. La intoarcerea in Anglia, facand conexiunea intre aceasta informatie si teoria resurselor limitate a lui Malthus, a descoperit insightul selectiei naturale.

2. Coincidentele

Persoana care utilizeaza strategia coincidentelor observa mai multe evenimente / fapte care par sa se intample accidental, insa si sa aiba o legatura intre ele, putand conduce la un pattern care, la randul lui, descopera un insight.
Michael Gottlieb a avut un pacient cu o serie particulare de simptome. Apoi altul. Apoi altul. Intamplator sau nu, toti erau gay. Gottlieb a analizat seria de coincidente si a descoperit patternul. Se numea AIDS.

3. Curiozitatile

Strategului curiozitatii ii este suficient sa remarce un singur eveniment sau fapt care sa ii provoace interesul. El se va intreba: „Ce se intampla aici?” si va fi aproape suficient pentru a sapa pentru descoperirea insightului.

In 1928, Alexander Fleming cultiva colonii de stafilococi, cand a plecat in vacanta pentru o luna. La revenire, a vazut ca totul in jurul culturii fusese contaminat cu mucegai, mai putin o parte dintre stafilococi, cei care erau amplasati pe margine. Nu numai ca nu fusesera contaminati, dar cresteau normal. Asa a luat nastere penicilina.

4. Contradictiile

Persoana care cauta contradictiile observa orice anomalie in firul epic al datelor. Reactia va fi: „Nu se poate!”, si asta ii va face sa caute adevaratele motive pentru care acel lucru se intampla. Rezultatul – insightul.
Se credea ca holera este provocata de aerul fetid in care mureau oamenii. Atunci cand in aceeasi camera de hotel ieftin un om a murit si altul nu, medicul John Snow a dat la o parte teoria miasmelor si a descoperit adevarata cauza a bolii: apa contaminata.

5. Disperarea creativa

Aici e cel mai greu, pentru ca trebuie sa cauti iesirea dintr-o situatie care pare fara scapare. Care ESTE fara scapare, caci presupunerile obisnuite nu mai functioneaza, tot la fel cum gravitatia nu are sens pe luna. Calea de scapare e sa nu te mai gandesti la gravitatie. Despre disperare se vorbeste cu greu, fie ea si creativa, asa ca iata cea mai buna ilustrare:

Cercetarea de piata e o Rosie Montana. Fara parti pris. E o aselenizare in noianul de informatie pentru a gasi pepita de aur. E un amestec de conexiune, coincidenta, curiozitate, contradictie si disperare creativa de a gasi insightul. Acea informatie pe care consumatorul nu stie ca o stie dar pe care, socratico-maieutic si sisific, o obtinem de la el. Nu prin sapat brut in date, nu prin minerit palmas, ci printr-un amestec de arta cu stiinta, de intuitie cu expertiza. Mai stiintific, asa:

triplepathmodel

Epilog: La testul lui Dancu, am iesit o combinatie hibrida de pantera cu paun 🙂

Categorie:

Marketing

Tagged with:

Cum a fost la Daniel Goleman

„Domnule Goleman, cand ati fost neinteligent emotional?”, vine o-ntrebare din public.
„Trebuie s-o intrebati pe nevasta-mea!”

Nu, n-ati prea inteles, zic eu. Cred ca intrebarea voia sa spuna ceva de genul: dincolo de toate aceste principii, acest zen ireal, acest pozitivism cu aroma de branza, cand ati fost om, cand v-ati chinuit cu propriile egoisme, cu propriii nervi, cu propria umanitate?

Stilurile de leadership. Emisfera stanga, emisfera dreapta si stresul. Neuronii-oglinda. Constientza de sine, stapanirea de sine, constienta de ceilalti, stapanirea relatiilor cu ei. Si totusi, in amalgamul de lucruri ultrastiute si mega-reciclate, au aparut, din cand in cand, si mici perle. A fost nevoie sa le spal cu multa apa ca sa pot sa scot malul de pe ele:

„De obicei, oamenii mai puternici nu sunt atenti la oameni mai putin puternici decat ei.”

„Cand esti in criza de timp, opreste-te!”

„Sunt trei momente / stari in care e cel mai probabil ca mintea umana s-o ia la plimbare:
– cand esti la serviciu;
– cand stai in fata computerului;
– cand lucrezi.”

„Toata lumea se supara; dar cat timp stai suparat – lucrul asta face toata diferenta!”

„Domnule Goleman, sunt femeile mai inteligente emotional decat barbatii?
Raspunsul meu este foarte clar: si da, si nu.”

A spus raspicat: il admir pe Paul Polman pentru ca a afirmat ca jumatate din materia prima pe care se bazeaza produsele Unilever vor veni de la ferme mici, private. Apoi: il admira pe Dalai Lama, pentru curajul si amploarea spirituala de care da dovada. Nu-l mai admira pe Obama, pentru ca a luat Nobelul pentru Pace, apoi a pornit razboiul. Sa le luam pe rand: si eu il admir pe Paul Polman, dar pentru alte viziuni si feluri de curaj (un exemplu aici). Dalai Lama – come on, e in fisa postului, nu? Obama: e, totusi, un presedinte american, aveai alte asteptari?

Participantii au fost un amestec pestrit de organizatii obscure crestine si corporatii in cautarea iluminarii. In afara de oameni normali, frumosi, destepti si de bine de la Vodafone si Hochland si Cosmin Alexandru, cu a sa intrebare cross-culturala, nu am vazut pe nimeni. Mi-a parut rau pentru Raiffeisen Premium Banking; nu au avut nici o vina, insa evenimentul nu a fost de talia lor. 

In afara de vorbitor, mi-au atras atentia: o fata cu parul jumatate violet-jumatate-verde, o doamna in carut cu rotile, o alta cu piciorul in gips, un tip care scapa cate ceva pe jos cu zgomot la fiecare sfert de ceas, o fata imbracata foarte sic, cu palarie, bretele, pantaloni business si pantofi cu toc si expozitia delicioasa de fotografie alb-negru, pe care am putut-o admira in voie in timpul lungului pelerinaj de o jumatate de ora intre sala de conferinta si sala de mese. 

In concluzie: nu ma mai duc la nici o conferinta peste 100 de participanti (noi am fost 1000!), la Casa Poporului, organizata de o firma mica cu pretentii de eleganta, manifestari de karateka si glasswalker ale purtatorului ei de imagine. De asemenea, nu ma mai duc sa ascult oameni-guru in viata, oameni care au ouat acum 30 de ani oul de aur si acum il fierb la foc mic si-l rascoc pentru o poala de bani ori-pe-unde-sunt-invitati.

O mostra de Goleman care nu costa nimic, nu produce stres si spune cam aceleasi lucruri:

Imi dau seama ca postul asta e flagrant incorect politic. Nu stiu daca sa-mi para rau. Asa am simtit. Asa a fost acolo.

Categorie:

Marketing

Tagged with:

Marketingul ‘fara’ : “Nu cu de toate, doar cu ce trebuie!”

Va ganditi la shaorma zemuinda in care sosul de usturoi se amesteca epic cu ketchupul, maioneza si zeama de la castravetii murati? Uitati-o! Sloganul KFC al ultimelor luni prefateaza unul dintre cele mai recente trenduri in comunicarea de marketing, intelegand prin recent ceea ce se intampla de vreo 2 ani incoace pe “piata comunicarii” de la noi si de aiurea.

“Fara” nu este utilizat in marketing numai in scopuri restrictive. Aici poate fi gasit si un alt sens, mai traditional dar ceva mai zglobiu, si anume simbolul modernitatii si performantei. Pentru ca ‘fara’ poate insemna, in egala masura, si “fara griji” (Sarenza.com), “fara cusaturi” (pantalonii Calvin Klein) sau “fara batai de cap” (Brico Dépôt).
In fata consumatorilor ingrijorati de sanatatea lor si in permanenta aflati (uneori declarativ, ce-i drept) in cautarea puritatii, marcile retrag din ce in ce mai multe ingrediente din produsele carora le poarta numele si-i confera lui “fara” un sens publicitar din ce in ce mai larg.

Incantatia celor 3F

“Bucatarie 100% fara coloranti, fara conservanti si fara ulei de palmier.” Folosind acest slogan pentru toate produsele lor, cei de Findus nu si-au imaginat ca vor fi expusi, cateva luni mai tarziu, scandalului carnii de cal. Dar tot nu si-au schimbat mesajul. Acesta s-a inscris intr-o puternica tendinta de consum: “marketingul fara”, in special in sectorul agro-alimentar, in care acest trend incita producatorii sa-si ‘stearga’ toate produsele de toate ingredientele considerate suspecte sau indezirabile. Si mai ales sa faca din asta un argument pentru a-si vinde mai bine produsele.
Inainte de a lansa produsele 3F (fara coloranti, conservanti, ulei de palmier), Findus testase si formule mai pozitive, de genul “bucatarie ca acasa”. Marca nu a primit decat 28% credibilitate, fata de 48% pentru Campania 3F. Dovada clara ca, de-acum inainte, consumatorul nu mai poate fi satisfacut cu asertiuni vagi si ca trebuie sa spunem lucrurilor pe nume.

Cazul alergenilor este oarecum diferit. Glutenul si, intr-o mai mica masura, lactoza, nu-I interesau pana acum decat pe cei care nu tolerau aceste ingrediente, insa mediatizate de staruri ca Novak Djokovic sau Gwyneth Paltrow, dietele “fara” au din ce in ce mai multi adepti in randul unui public care se autodiagnosticheaza drept ‘sensibil’. In Franta, gama Casino are deja 14 produse fara gluten si se pregateste sa mai scoata inca 5.
Dupa ce au mancat pentru a se hrani, apoi pentru a nu se ingrasa, iar apoi pentru a-si face plinul de vitamine, multi consumatori astazi vor sa evite sa isi faca rau prin alimentele pe care le aleg.

fara

Cosmeticele fara, berea fara, tigara fara. O lipsa mai plina

Aceeasi tendinta “igienista” este la mare pretuire si in industria cosmetica, unde lista produselor indezirabile se lungeste pe zi ce trece: parabeni, bisfenol A, ftalati, amoniac…
Desi mai putin expusa crizelor sanitare, industria produselor de infrumusetare a reactionat si ea, ajungand pana la situatii care frizeaza absurdul: Sanex, o marca in care, in mod traditional, nu se gasesc parabeni, s-a simtit obligata sa spuna ca nu foloseste doar pentru a se inscrie in tendinte.
O miscare similara se vede in domeniul productiei de jucarii, unde mai multe studii au aratat ca mai multe produse destinate copiilor contineau substante cu grad mare de risc. Sa mai vorbim despre bauturile fara alcool si tigarile fara tutun? Reynolds a fost primul care a luat luat pozitie, lansand tigara electronica Vuse. Pe piata noastra, din ce in ce mai multe marci de bere reduc nivelul de alcool, ofera bauturi la limita intre bere si sucuri, si exemplele pot continua.

„Sense and simplicity” si noua era Philips. Un fel de „Sense and Sensibility” al secolului 21

Dar astazi marketingul lui “fara” a depasit demult doar preocuparile legate de sanatate. El intruchipeaza o simplificare voita in fata proceselor complexe, a sofisticarii, a conexiunilor. Marcile sunt invitate sa-si gaseasca puritatea. Nu numai ingredientele indezirabile se cer eliminate. In functie de domeniul de activitate, se scot in evidenta lucruri precum “fara intermediari” (imobiliare) sau “fara comisioane” si “fara jargon” (sectorul bancar), Pe scurt, referinta la “fara”, in sensul restrictiv al termenului, spre deosebire de lipsa hedonista de complicatii, se afirma mai mult ca niciodata ca un adevarat sesam publicitar. In domeniul alimentatiei, “fara” a devenit aproape obligatoriu, ca un mod de raspuns la angoasele mai mult sau mai putin rationale ale consumatorilor.

Dincolo de zona dominanta a sanatatii, recursul la ”marketingul lui fara” este mult mai difuz, chiar aluziv, insa exprima idea de simplificare si chiar de responsabilitate sociala. Cel mai recent, “Doggy Bag”, campania Unilever din Centrul Vechi de anul trecut, aduce in prim plan cumpatarea. “4 intr-o masina” propune economia de oxigen in oras, iar valul de biciclete care a invadat Bucurestiul in ultimele luni arata cu degetul catre comozii din masini care se ingramadesc la semafor si polueaza aerul.

Patagonia.com a mers si mai departe, cu o campanie recenta “Don’t buy this jacket”, prin care comunica celor interesati sa nu le cumpere produsele decat daca chiar au nevoie de ele. Marketingul lui “nu cumparati” care devine, prin negarea negarii, o invitatie subtila la achizitionare.

Sunt cativa ani de cand Philips a renuntat la ‘Let’s make things better” in favoarea lui „Sense and simplicity”. Schimbarea de tagline a venit in urma unui studiu global facut in randul a mii de consumatori din 20 de tari care su spus ca nu mai au chef sa citeasca instructiunile de utilizare precum toate cele 3 volume din „Fratii Karamazov”.

Sursa pentru o parte din informatiile cuprinse in acest post poate fi accesata aici.

Categorie:

Ipsos

Tagged with:

Femeile dau tonul la cumparaturi – studiu serios Ipsos despre un subiect relaxat

Barbatii fac misto de ele adesea. Cu toate astea, ele imping piata inainte si lanseaza tendinte. Aproape toate. Mai putin cele 19% care sunt alergice la shopping. Frantuzoaicele, desigur. Femeile care respira moda.

Un studiu realizat de Ipsos Franta* arata ca placerea cumparaturilor se obtine prin trei moduri:

– O planificare minutioasa (63%) – femeile cauta reduceri, esantioane gratuite si cel mai bun pret
– Efectul-surpriza – 60% dintre frantuzoaice spun ca au nevoie sa fie surprinse si sa poata visa
– Nevoia de a primi inspiratie – 54% dintre ele apreciaza ideile, tendintele, sugestiile pe care le primesc in materie de shopping.

Pentru o cumparatoare adevarata, magazinul se transforma in experienta, cabina de proba se digitalizeaza, actul de cumparare se dematerializeaza. Cu toate astea, dincolo de digitalul care are rolul de a directiona cumparatorii spre magazinul real, am intrat in epoca in care digitalul incepe sa remodeleze modul in care facem shopping. Smartphone-ul este acolo pentru a ne alerta despre cele mai bune oferte, pentru a primi tip & tricks. 41% dintre frantuzoaice au primit déjà si asteapta sa primeasca oferte, alerte si anunturi despre promotii in functie de locul unde se afla.

Cei sapte pitici? Nu. Sapte mirese pentru sapte frati? Nu. Sapte pacate? Mai degraba.
Studiul Ipsos a identificat sapte ‘familii’ de iubitoare de cumparaturi.

Barbatii caricaturizeaza adesea femeile ca ‘dependente de cumparaturi’. Nu degeaba se vand cartile Sophiei Kinsela de la Polirom atat de bine! Si totusi.. in ce fel sunt ele ‘dependente’? Si care sunt motivatiile fiecareia? Sa ridicam valul de pe practicile curente si aspiratiile frantuzoaicelor in materie de shopping. E un amestec de analiza statistica serioasa la identificarea segmentelor si poezie la descrierea lor. Sa purcedem:

Perfectionista

Shoppingul se munceste serios! Este un exercitiu aproape dureros pentru a gasi cele mai bune produse la cele mai bune preturi. Cu toate astea, ramane un demers care aduce si multa bucurie. Perfectionista se pregateste, repereaza, se informeaza asupra pretului, calitatii, provenientei. Ea optimizeaza totul si nu depaseste bugetul pe care si l-a alocat. Cate prefectioniste fashioniste sunt in Franta? Ipsos spune ca 20%.

Conviviala

Divertisment de calitate? Shoppingul! Iesirea de sambata dupa-amiaza cu prietenele la shopping este activitatea care-i aduce cea mai mare bucurie. Iesitul la cumparaturi isi trage sensul din contactul uman, atmosfera calda si experientele impartasite intre prietene. 11% dintre ele.

Senzoriala

Inainte de orice, vrea sa se destinda. Shoppingul este debuseul ei, cel mai bun mijloc de a reduce presiunea si a avea grija de sine. 22% dintr frantuzoaice sunt senzoriale atunci cand vine vorba de cumparaturi.

Cumparatoarea in serie

Viziunea sa asupra shoppingului: sa-si petreaca vremea in functie de l’air du temps, sa se informeze asupra celor mai noi tendinte, sa gaseasca produse de calitate superioara pentru a-si construi un stil actual si original. Ele reprezinta 10% dintre femeile din Franta in acest moment.

Tehno-dependenta

Este cea mai avansata in relatia cu tehnologia. Exploreaza, impartaseste noutatile din magazine, inarmata doar cu telefonul sau mobil. A merge la cumparaturi reprezinta, pentru 8% dintre frantuzoaice, a experimenta.

Studiul Ipsos arata ca exista doua tipuri de femei carora nu le plac cumparaturile:

Alergica

Shoppingul pur si simplu nu o intereseaza. A intra intr-un magazin este pentru ele o nevoie si nu o placere. 19% alergice printre femeile din Franta, e ceva!

Domestica

Iesitul la cumparaturi le strepezeste dintii. De ce? Pentru ca il percep ca pe un calvar. Domesticele nu se simt in largul lor in magazine; prefera sa ramana acasa si sa navigheze pe internet. Singurul tip de serviciu de shopping care le revolutioneaza viata in mod practic este drive-ul. Francezii numara 10% cumparatoare domestice.

Tu ce fel de cumparatoare esti?

* Studiul Observatoire du Shopping Unibail Rodamco / Ipsos a fost realizat pe un esantion reprezentativ de 1004 frantuzoaice cu varste cuprinse intre 16 si 70 ani, Studiul s-a desfasurat intre 3-16 mai 2013 pe panelul online Ipsos.

Categorie:

Ipsos, observer

Tagged with: