Menage a trois: marketing, psihoterapie, literatura

Archive for the ‘Psihologie si psihoterapie’ Category

Viata si weekendul

Daca m-ar intreba cineva cum arata o saptamana tipica, n-as sti ce sa raspund. Tipic poate sa insemne:
– ce fac de obicei
– ce ritualuri am
– ce e previzibil in viata mea
– cat de reticenta as fi la nou
– cum mi-as dori, de fapt, sa-mi petrec saptamana.

Daca esti din aceasta ultima categorie, atunci e clar ca intrebarea nu poate decat sa te scoata din sarite si sa iti aminteasca faptul ca toate saptamanile iti sunt la fel, si ca iti propui mereu sa …

1. fii mai eficient la birou
2. nu mai sari peste orele de la sala
3. mananci mai putine dulciuri
4. vezi filmul ala pe care ti l-a recomandat un amic cu gusturi eclectice si fine
5. citesti toate emailurile marcate cu steluta aurie-galbioara in Yahoo, cu tot felul de articole misto
6. lasi laptopul la birou
7. stai mai putin pe Facebook
8. nu te mai ratoiesti la copil
9. te joci
10. termini cartea aia
11. te duci la expozitia care dureaza de trei luni si se incheie duminica asta
12. te plimbi fara tinta prin oras.
13. stai cat mai mult timp afara din casa – ca, nu-i asa, petreci toata saptamana inchis intre patru pereti.

Dar vine weekendul! Lista de ‘ce-as face daca nu m-as duce astazi la birou’ asteapta tremurand de nerabdare pe masa: a venit si randul meu!
Tragi de vineri seara storurile la geam in ideea dulcei razbunari ca ‘maine am sa doooorm!’; a doua zi, te trezesti lenes si iti zici ca non-rutina mai mare decat sa bei cafeaua-n pijama nu s-a inventat, vezi filme pana la pranz, comanzi la catering, caci e prea mult drumul pana la restaurant. Duminica faci un shopping rutinier si banal, bifezi un film la mall, bagi un ochi la factorul X si te gandesti cum ti-ai fasait si acest weekend.

Saptamana nu-i rutina si weekendul nu-i sarbatoare, si daca o s-o tot tinem asa, o sa ne punem viata-ntre paranteze pentru fiecare cinci zile la fiecare doua zile, si-o sa ne miram de ce, dintr-un an intreg, ajungem de traim doar o treime si restul de 260 de zile ne gandim la weekendul salvator, in care traim cu storurile trase.

Categorie:

Psihologie si psihoterapie, psihologie usoara

Tagged with:

Femeile puternice nu-s asa de tari

Puterea e perisabila, ca orice alta forma de existenta. E o fiinta ciudata care se hraneste nu cu vulnerabilitati uitate prin unghere, ci cu iluzia proprie si a celorlalti ca forta exista si isi este suficienta siesi. Dar ceea ce o hraneste o si submineaza.
Forta adormita dialogheaza in miez de noapte – cine spunea ca terapia online nu functioneaza?

– Esti prea desteapta.
– Pt mine asta nu e relevant deloc. Nici ierarhiile nu mai conteaza. Doar ma caut pe mine si sensul meu. Mi-e doar foame de sens si de iubire. Cred ca incep sa uit cum e intimitatea. Restul mi se par kkturi.
– Asta o pot face doar oamenii destepti, parvenitii niciodata.
– …Poate ca da..
– Sa iti mai zic, in contextul asta, ce realizari am mai avut? :)*

Traim prin succese tranzitorii. Ne validam zilnic prin mici admiratii pasagere in oglinda ochilor celorlalti. Ce am facut diferit saptamana asta? Ce ritual am schimbat? De cate ori m-am surprins pe mine, te-am surprins pe tine, am vazut-o pe ea, l-am gasit pe el rasturnand lucrurile, provocand mici cutremure de schimbare in rutina asta sfasietoare?
Iubirea, copiii, zambetul celuilalt fac ca viata sa merite traita. Dar mai e ceva: e thrill-ul in fata zilei de maine, e freamatul la gandul surprizei care ne asteapta la finalul minutului, al orei, al zilei si-al noptii. Iubirea si zambetul si tot vin de la ceilalti, sunt o asteptare perpetua; thrill-ul e din tine, e imaginarea anticipatorie a aventurii unei noi zile, a primei zile din restul vietii. Si nu e un rest. E inca un miez, de fapt. 

Puterea e nevoia de control. Pun piciorul pe grumazul lucrurilor care imi scapa din mana. Dar o sa te bata pantoful si ai sa-ti salti calcaiul numai putin, si atunci toate lucrurile tinute acolo cu indaratnicie te vor plesni in fata.

Puterea afara e slabiciune inlauntru. Nu invidiati panterele! Priviti pisicile cand dorm, predate vulnerabilitatii! Ele au nevoie sa doarma 20 de ore pe zi simtind caldura sigurantei pentru a putea vana mai apoi.

*Randurile de mai sus au fost citate cu acordul clientului.

Categorie:

Psihologie si psihoterapie, schimbare

Tagged with:

Feel-back

Nu sunt multe carti revelatoare despre emotii. Despre manifestarea lor, da. Despre gustul dulce-amar al reactiei la ele, da. Despre reactiile chimice care ar asista oarecum la nasterea lor, da. Dar despre ELE, nu.

Sunt puse la colt, exilate in spatele lui homo sapiens…dar homo ludens unde e? Omul curios, explorator, omul drag si deschis catre viata, omul care isi permite sa faca greseli, sa calce pe nisipuri miscatoare pentru Morgana de la orizont, omul fragil si framantat de indoieli?

Noi STIM. Facem planuri cincinale pe trei ani, stim cate croissante cu cirese vor ingurgita consumatorii nostri in 2020, insa suntem orbi precum cartitele cand privim in interior. Nu intelegem mai nimic din ce simtim dar suntem clarvazatori cu realitatea, cu ceea ce ‘pur si simplu Este’, pipait si urlat arghezian.

Mamele Omida prospera, astrologii abunda, econometria si forecastul salveaza Romania, nu-i asa? Nu e. Caci sunt manuite de oameni din ce in ce mai goi, surzi si orbi, incolonati in sisteme rigide si superficiale.Palate cu cupole aurite.

Ce e emotia? E o chestie pe care o simti si abia astepti sa scapi de ea, pentru ca nu o intelegi. E ceea ce impartasesti soptit cu un prieten: „Tu ce crezi, ce simt? E ciudat, nu stiu, e curios, ma simt bine dar nu inteleg, off ce greu e sa fii indragostit, cine sa priceapa?”

Inefabilul enerveaza, sacaie, filosofii sunt niste naivi neadaptati, poetii – redundanti si anacronici, psihologii – niste scormonitori-cu-pretentia-ca-le-stiu-pe-toate-dar-vai-de-esecurile-din-viata-lor.

Emotia este ceea ce ne lipseste ca sa revenim inapoi acasa. E farul. E umanul din om. Suntem cu totii cool, lacrima e o chestie desueta, daca nu esti planificat esti loser, daca nu faci multi-tasking nu esti bun de sef, daca nu ai un plan in spatele scopului atunci nu ai un scop, ci doar un vis.

Pe raftul meu stau 10 carti despre emotii. Le-am citit. N-am invatat nimic. Le donez.

E doar un feedback. Nu e formulat sandvis – pozitiv-negativ-pozitiv (ascunde, deci, sunca mucegaita intre 2 felii aburinde de paine cu seminte!), am lasat in spate cursurile de ‘cum sa dai feedback’ si spun doar atat: incercati FEEL-BACK. Nu riscati nimic, oglinditi-l doar pe cel cu care vorbiti. Cu cel pe care il ascultati. Restul vine de la sine. Si nu e tacere.

Categorie:

introspectie

Personal Time Management – sapte strategii utile (partea 1)

Da, exact, toata lumea vorbeste despre asta. Despre cat de eficient sa fii la birou si cum sa inchizi contul de email si sa-l verifici doar de doua ori pe zi, si cum sa alegi la ce apeluri sa raspunzi.

Eu imi propun sa vorbesc despre altceva acum: despre timpul tau personal, despre ritmul tau interior si modul in care reusim sa il translatam in actiuni coerente si atitudini de succes.

In cateva cuvinte, cum sa fim consecventi si pozitivi in lucrul zilnic cu noi insine.

 

Si aici, ca si oriunde exista, bineinteles, strategii. Sapte suna bine, iar numerologia functioneaza adeseori ca un factor de atractie. Astazi, primele trei, pentru ca efectul listelor nu este sa ‘treaca in revista’, ci sa ne ajute sa lucram pe fiecare pas in parte, inainte de a trece la urmatorul.

 

Prima – Vizualizati-va in noua postura
Amintiti-va ca imaginea voastra de sine va determina performanta. Intotdeauna veti performa la exterior intr-un mod consistent cu felul in care va vedeti pe voi insiva in interior.

Practicati vizualizarea si imaginati-va asa cum vreti sa fiti, diferit de modul in care ati fost pana acum. Va puteti schimba imaginea despre sine, prin vizualizandu-va repetat ca pe o persoana foarte eficienta. Mare atentie insa! Vizualizarea are si efectul nedorit de a va face sa credeti ca ati ajuns deja acolo…! Ea este primul pas catre scop, munca e in continuare la voi.

A doua – Perseverati
Amintiti-va ca este nevoie de 21 de zile de practica si repetitie pentru a ne forma un obicei nou.  Ti-a luat intreaga viata sa fii persoana care esti, cu obiceiurile pe care le ai. E nevoie de timp si convingere ca sa ne putem schimba, si ca mintea noastra subconstienta sa poata accepta noile obiceiuri.

A treia – Faceti public procesul de schimbare pe care il parcurgeti
Promiteti-va ca veti deveni excelenti in administrarea timpului personal. Promiteti-va ca veti fi punctual si ca va veti concentra pe lucrurile cele mai importante pe care le aveti de facut. Apoi, promiteti-le celorlalti ca veti devein mai eficient de acum inainte.

Exercitii utile:

Ganditi-va la un singur lucru pe care v-ar placea sa il faceti mai bine si care este legat de modul in care reusiti sa folositi timpul personal. De exemplu, v-ar placea sa nu mai intarziati la intalnirile cu prietenii. Vizualizati-va starea interioara atunci cand intarziati, reactia prietenilor, scuzele sau, dimpotriva, tacerile voastre, promisiunile pe care vi le faceti sau dialogul interior. Imaginati-va apoi aceleasi lucruri intr-o situatie in care ajungeti la timp.

Propuneti-va sa fiti punctuali pentru urmatoarele 3 intalniri. Imaginati-va care sunt toate lucrurile care va impiedica sa ajungeti la timp si ganditi-va la ce este necesar sa faceti pentru a le preintampina.

Anuntati-va prietenii ca doriti sa nu mai intarziati la intalnirile cu ei si cereti-le sprijinul. Rugati-i pe ceilalti sa va ajute sa va tineti de cuvant.

 

(va urma)

Categorie:

timp personal

Tagged with:

Viata personala, de asemenea

Uneori realizam adevaruri simple atunci cand ne asteptam mai putin. Si, in simplitatea si plinatatea lui, adevarul acela mic-minuscul ne loveste cu puterea unui trasnet.

Pentru mine, s-a intamplat azi-dimineata, duminica de Florii, da, lenesa – de cand nu am mai simtit asta? – cand, iesind cu cateii in parc, mi-am ‘permis’ sa ma asez pe o banca. De asemenea. Pentru ca, de obicei, tot ce fac este la viteza maxima: drumul pana la / disnpre serviciu, masa de pranz (incheiata in 10 minute), spalatul masinii (niciodata nu este destul timp pentru a ‘pierde’ 20 de minute asteptand, desi stima mea de sine scade proportional cu grosimea stratului de praf de pe geam), joaca cu copilul meu (mereu este cete ceva neterminat de facut, care ma inghesuie din spatele minutelor placute de joaca!) si, da, plimbatul cainilor.

Recapitulam … o dimineata de duminica (OK, lenesa!), o banca in parc si doi catei. Ce e asa extraordinar in asta? Pentru prima oara, AM VAZUT banca si am realizat perspectiva imbietoare de a ma aseza pe ea. Si acolo, in soarele racoros al diminetii de Florii, am realizat ca eu am si viata personala DE ASEMENEA. SCL. ETC.

Nu e doar un ‘play-upon-words’, cum ar spune englezul, ci plasarea centrului de greutate intr-un loc unde nu ar trebui sa fie. Daca tot ce ne place cu adevarat, tot ce ne implineste ca oameni (dincolo de studii, de profesie, de cariera, de ambitii si ierarhii) este inclus la etc., iluzia fericirii este infinit mai mare decat ne asteptam. Centrul de greutate aici este pe ILUZIA, sper ca e clar asta! . Citeam undeva ca ‘Daca iubesti cu adevarat ce faci la serviciu, inseamna ca nu esti in locul care trebuie’.. poate parea un paradox, insa de fapt se subliniaza, paradoxal, ca suntem oameni complecsi, nu unidimensionali, si ca a IUBI ceea ce faci profesional poate deveni o capcana, o ‘gaura a timpului’ pentru tot ceea ce reprezinti ca om. Tot restul. Adica ‘si celelalte’.

Implinim o multitudine de roluri in viata… cat timp acordam fiecaruia este revelatia a ceea ce insemnam, de fapt. Suntem, simultan, femeie sau barbat, mama / tata, fiu / fiica, prieten, amic, iubit/a, vecin, om al comunitatii, copil al lui Dumnezeu, copil pur si simplu, visator, fauritor de planuri si de viitor, gurmand, rasfatat al simturilor, sportiv amator, sprijin pentru ceilalti etc. Da, si ‘om al muncii’. De asemenea.

Ce vrem sa se spuna despre noi, in primul rand, daca, sa zicem, maine am parasi orasul? A muncit din greu? Era un carierist? A fost un bun coleg? M-a ajutat intotdeauna cand mi-a fost greu? A fost cea mai sexy persoana pe care am cunoscut-o? O mama minunata? Gasiti voi raspunsul, pentru fiecare.

Eu as vrea sa se spuna despre mine: Era un bun profesionist DE ASEMENEA.

Categorie:

timp personal

Tagged with:

eu cu tine

n-ai sa crezi, chiar de mult ma gandeam sa-ti marturisesc chestiile astea, insa… hm, stii platitudinea aia cu „ma calca secunda pe picior”, nu?  de fapt, tu calci secunda aia, fir-ar sa fie, tu o lasi sa-ti muste calcaiul, tu ii comunici cumva subliminal si pervers: „Sunt vulnerabil, sunt liber, ma poti ataca!”. Timpul ni-l facem NOI, a spune”nu am timp”inseamna de fapt ca ai doua liste de prioritati, adica „a hidden agenda” ..! Incearca sa te observi, sa vezi ca, de fapt, cand ai spus ca nu ai timp, ai facut altceva, ai spus „da” in stanga si „nu” in dreapta! Nu te minti, nu ma mai controla, caci toate timpurile sunt facute de oameni si da, timpul tau subiectiv este mai imponderabil decat ala masiv de fonta pe care-l simti ca te sufoca. Eu si cu tine suntem „eu in oglinda”de fapt, asta am vrut sa-ti spun, fata draga: timpul pe care-l acuzi ca nu te lasa sa traiesti este in buzunarul tau stang, scoate-l de-acolo si modeleaza-l mai bine, OK? 😉

Categorie:

introspectie

Nu, asta n-am spus-o eu …

Omul a uitat cine este cu adevarat. El este aproape hipnotizat de o anumita idee despre sine insusi, pe care o poarta cu sine toata viata, fara sa stie ca nu este el, ci numai umbra sa. Iar aceasta umbra nu poate cunoaste nici un fel de implinire. Nu este nevoie de nici un razboi, de nici o lupta; nu este nevoie nici de gelozie, nici de ura. Viata este atit de scurta, iubirea este atit de pretioasa… Iar atunci cind poti sa iti umpli viata de iubire, de armonie, de bucurie, cind poti sa o transformi intr-o poezie si ratezi, esti singurul raspunzator de acest lucru, tu si nimeni altcineva. Este doar o problema de intelegere; o pura intuitie este suficienta pentru a nu te lasa tirit de fortele intunericului, ale negativitatii, ale distrugerii. Doar putina atentie este necesara pentru a te devota creativitatii, iubirii, sensibilitatii, si pentru a transforma aceasta viata intr-un cintec – astfel incit viata sa fie un dans, iar moartea sa fie numai un punct culminant al acestui dans; astfel incit sa traiesti total si sa mori total, fara sa te plingi, ci cu deplina gratitudine si multumire fata de intreaga existenta.

Categorie:

introspectie

De ce crezi ca e toamna?

Ca sa ai macar un ultim semn ca si tu trebuie sa te schimbi, sa Treci, sa te Pe-Treci, sa arunci balastul zvarlit de altii asupra ta, sa-ti innoiesti sufletul. E naspa ca e toamna, ai sa-mi spui, ca ploua si cad frunze si tot bullshit-ul asta bacovian.. dar indrazneste! Poate ca natura-ti zice ca e timpul sa te uiti inlauntru, sa-ti abandonezi „afara”-le, sa treci la curatenia de toamna si sa mergi mai departe. Ce Feng Shui Vant-si-Apa, ce strigate de purificare prin tehnici sofisticate? Asculta vantul, lasa ploaia sa intre si esti altul .. dar tu nu .. tu nu .. vrei sa-ti spun ce-ai sa faci? Ai sa te infunzi intr-un bar de mana a saptea, sa bei ceva „tare, ca sa te dregi de melancolia asta blegoasa”, ai sa-ti recreezi vai, atat de-artificial atmosfera verii asteia 07 ca vara 06 05 04 03 02……..ai sa-ti cultivi artificialul mai departe si nici macar n-o sa ti se para aiurea. Haide, iesi din barul ala, scutura-te de fum, iesi la lumina, mergi prin ploaie si canta:

Needed elsewhere

to remind us of the shortness of our time

Tears laid for them

Tears of love, tears of fear

Bury my dreams, dig up my sorrows

Oh, Lord why

the angels fall first

Categorie:

introspectie

Ura ca stare

N-am stiut niciodata de unde vine ura. Din ce strafunduri atavice reprimate sau, dimpotriva, din ce alienari moderne? Uram din cauza animalicului din noi sau a socialului impus, conform celebrei „comunitate sau societate”? „Originile urii”, s-ar putea chema un doct tratat, pe care n-o sa-l scriu in seara asta (si pentru ca) s-a mai scris! Ma-ncearca doar bantuirea juxtapunerii unor imagini a caror legatura n-are sens .. singuri-uram, cu altii-uram. Se inscrie cineva sa deschida un cabinet de extirpare a glandei urii? Incearca cineva sa iveasca fruntea iubirii, ca un berbec la porti, in toata lumea asta plina de incrancenare? E atat de putin sa iubesti … ca DAT .. si atat de mult SA PRIMESTI … Ma ofer cobai, desi stiu ca multi mor in experimente … ma ofer material de studiu, luati-ma si scrieti pe mine: Iata un om care nu poate uri! ..e si asta un inceput, nu? 🙂

Categorie:

introspectie