Menage a trois: marketing, psihoterapie, literatura

Feel-back


Nu sunt multe carti revelatoare despre emotii. Despre manifestarea lor, da. Despre gustul dulce-amar al reactiei la ele, da. Despre reactiile chimice care ar asista oarecum la nasterea lor, da. Dar despre ELE, nu.

Sunt puse la colt, exilate in spatele lui homo sapiens…dar homo ludens unde e? Omul curios, explorator, omul drag si deschis catre viata, omul care isi permite sa faca greseli, sa calce pe nisipuri miscatoare pentru Morgana de la orizont, omul fragil si framantat de indoieli?

Noi STIM. Facem planuri cincinale pe trei ani, stim cate croissante cu cirese vor ingurgita consumatorii nostri in 2020, insa suntem orbi precum cartitele cand privim in interior. Nu intelegem mai nimic din ce simtim dar suntem clarvazatori cu realitatea, cu ceea ce ‘pur si simplu Este’, pipait si urlat arghezian.

Mamele Omida prospera, astrologii abunda, econometria si forecastul salveaza Romania, nu-i asa? Nu e. Caci sunt manuite de oameni din ce in ce mai goi, surzi si orbi, incolonati in sisteme rigide si superficiale.Palate cu cupole aurite.

Ce e emotia? E o chestie pe care o simti si abia astepti sa scapi de ea, pentru ca nu o intelegi. E ceea ce impartasesti soptit cu un prieten: „Tu ce crezi, ce simt? E ciudat, nu stiu, e curios, ma simt bine dar nu inteleg, off ce greu e sa fii indragostit, cine sa priceapa?”

Inefabilul enerveaza, sacaie, filosofii sunt niste naivi neadaptati, poetii – redundanti si anacronici, psihologii – niste scormonitori-cu-pretentia-ca-le-stiu-pe-toate-dar-vai-de-esecurile-din-viata-lor.

Emotia este ceea ce ne lipseste ca sa revenim inapoi acasa. E farul. E umanul din om. Suntem cu totii cool, lacrima e o chestie desueta, daca nu esti planificat esti loser, daca nu faci multi-tasking nu esti bun de sef, daca nu ai un plan in spatele scopului atunci nu ai un scop, ci doar un vis.

Pe raftul meu stau 10 carti despre emotii. Le-am citit. N-am invatat nimic. Le donez.

E doar un feedback. Nu e formulat sandvis – pozitiv-negativ-pozitiv (ascunde, deci, sunca mucegaita intre 2 felii aburinde de paine cu seminte!), am lasat in spate cursurile de ‘cum sa dai feedback’ si spun doar atat: incercati FEEL-BACK. Nu riscati nimic, oglinditi-l doar pe cel cu care vorbiti. Cu cel pe care il ascultati. Restul vine de la sine. Si nu e tacere.

Comments on: "Feel-back" (1)

  1. chiar asa e, azi am plans si aproape ca ma speriasem ca mai sunt in stare sa mai produc si lacrimi, dar in final in seara asta chiar m-am bucurat ca mi-am lasat corpul sa se elibereze de emotii negative…ca sa vezi, nu e asa de greu!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: