N-am stiut niciodata de unde vine ura. Din ce strafunduri atavice reprimate sau, dimpotriva, din ce alienari moderne? Uram din cauza animalicului din noi sau a socialului impus, conform celebrei „comunitate sau societate”? „Originile urii”, s-ar putea chema un doct tratat, pe care n-o sa-l scriu in seara asta (si pentru ca) s-a mai scris! Ma-ncearca doar bantuirea juxtapunerii unor imagini a caror legatura n-are sens .. singuri-uram, cu altii-uram. Se inscrie cineva sa deschida un cabinet de extirpare a glandei urii? Incearca cineva sa iveasca fruntea iubirii, ca un berbec la porti, in toata lumea asta plina de incrancenare? E atat de putin sa iubesti … ca DAT .. si atat de mult SA PRIMESTI … Ma ofer cobai, desi stiu ca multi mor in experimente … ma ofer material de studiu, luati-ma si scrieti pe mine: Iata un om care nu poate uri! ..e si asta un inceput, nu? 🙂
Ura ca stare
septembrie 11, 2007
Alina Stepan 
Lasă un răspuns