Menage a trois: marketing, psihoterapie, literatura

Archive for the ‘observer’ Category

Imagine

cand o trecere peste pod e o lectie de viata

what we arema-ntorc de la masa de pranz peste unul din podurile de pe Sena noastra damboviteana. printre desfundaturile pavajului, hartii mototolite, ambalaje si frunze uscate (si ce daca-i vara?) zaresc la picioarele podului doua perechi de papuci de plastic la 5 lei perechea.

ridic ochii si vad niste saci atarnand pe spate. din rafie, mari, grei, plini de chestii, gunoaie probabil. peste saci, doua capete adolescente de tiganusi (nu-mi propun sa fiu politic corecta) se saruta cast si dulce. tzoale murdare, piei tuciurii, papuci de plastic, degete jegoase, gunoi in carca.

se saruta frumos si scurt, apoi isi reiau drumul. peste cateva secunde, ei voi fi in locul unde stateam eu, probabil tintind spre primul tomberon ofertant si eu voi fi coborat de pe pod, calcandu-le pe urme, catre cladirea de sticla si otel clasa A. traseele prin viata sunt relative, deci. intre sandalele mele fitoase si papucii lor nu este, in esenta, o atat de mare diferenta.

cati dintre noi sunt in stare sa-si lase gunoiul in spate si sa imbratiseze prezentul? cati dintre noi se pot saruta adolescentin desi trecutul le atarna pe umar si face parte din ei? cati dintre noi cred ca drumurile sunt doar one-way, dinspre mizerie-nspre progres?

nu gasesc nici o morala. e doar un fapt de viata banal, fugar si minuscul cat o pauza de pranz.

Iubirea e o treaba cu dichis

Sa pornim de aici: „O relate umana onorabila, adica una in care doi oameni si-au castigat dreptul de a folosi cuvantul ‘iubire’ – este un proces delicat, violent, adesea terifiant pentru ambele persoane, un proces de rafinare continua a adevarurilor pe care si le spun unul altuia.”

Cred ca Adrienne Rich*, cand a emis citatul asta, se credea pe campul de lupta, la ruleta ruseasca, intr-un stabiliment de pariuri sau la Bursa. Numai astfel se pot explica pozitiile opuse, panda trudnica a celuilalt, violenta asteptarii, oboseala cantaririi perpetue a adevarurilor de impartasit. Palmasia continua la o relatie de iubire este sisifica; si, cum stim, desi Sisif cica era fericit (daca e sa-l credem pe Camus), slefuirea indelunga a aceluiasi deal cu acelasi pietroi devine silnicie. De la „sila” adica.

Doamna Rich, relaxeaza-te! Dreptul de a folosi cuvantul ‘iubire’ se castiga si se pierde in fiecare moment, si aici e frumusetea: ce daca ai spus „da” sau vreo variatiune la tema acum 150 de primaveri? Nu ti-ai castigat dreptul sa-ti umpli gura de cuvantul asta, daca nu-l exersezi practic si-n fiecare zi. Violenta si iubirea se exclud reciproc, pentru ca a iubi si-a fi terifiat in acelasi timp sunt doua actiuni de sens contrar care, in cel mai bun sens, se anuleaza reciproc. Si ramai paralizat la jumatatea dintre doua sentimente, fara a sti incotro s-o iei. Magarul lui Buridan se afla intr-o situatie mai buna, poate-ca.

Iubirea e o stare de gratie in care cuvintele devin imponderabile si verbele isi tocesc ascutimea. O stare suspendata in care balanta cu care se cantaresc adevarurile de spus iese din sfera gravitatiei. Nu ma terifiaza caci, daca ar fi asa, ar insemna ca iubirea e o perpetuare silnica si zilnica a fricii de a ramane singur.

Iubirea e o treaba cu dichis, care te gadila din senin cu-o pana si-ti zice: nu te mai lua atata in serios, honey, aici nu esti la Bursa, pentru ca poti castiga tot timpul; nu esti pe campul de lupta, pentru ca ai iluzia ca esti nemuritor si celalalt lupta mereu de partea ta si-ti tine spatele; nu esti la ruleta ruseasca, pentru ca el a avut grija sa umple pistolul doar cu gloante oarbe ca sa nu te ranesti; nu esti la pariuri, premiul ti-l castigi zilnic cand va priviti in ochi si nu trebuie sa pui nici o chezasie inainte pe masa pentru asta.

Cand te trezesti dimineata mai devreme ca sa o privesti zambindu-ti in somn nu mai ai chef sa masori farmaceutic adevaruri si te predai absolut si definitiv.

_____________________
*Adrienne Cecile Rich (16 mai 1929 – 27 martie 2012) poeta americana, eseista si feminista, considerata „una dintre cele mai citite si influente poete din cea de-a doua jumatate a secolului 20”.

Femeile dau tonul la cumparaturi – studiu serios Ipsos despre un subiect relaxat

Barbatii fac misto de ele adesea. Cu toate astea, ele imping piata inainte si lanseaza tendinte. Aproape toate. Mai putin cele 19% care sunt alergice la shopping. Frantuzoaicele, desigur. Femeile care respira moda.

Un studiu realizat de Ipsos Franta* arata ca placerea cumparaturilor se obtine prin trei moduri:

– O planificare minutioasa (63%) – femeile cauta reduceri, esantioane gratuite si cel mai bun pret
– Efectul-surpriza – 60% dintre frantuzoaice spun ca au nevoie sa fie surprinse si sa poata visa
– Nevoia de a primi inspiratie – 54% dintre ele apreciaza ideile, tendintele, sugestiile pe care le primesc in materie de shopping.

Pentru o cumparatoare adevarata, magazinul se transforma in experienta, cabina de proba se digitalizeaza, actul de cumparare se dematerializeaza. Cu toate astea, dincolo de digitalul care are rolul de a directiona cumparatorii spre magazinul real, am intrat in epoca in care digitalul incepe sa remodeleze modul in care facem shopping. Smartphone-ul este acolo pentru a ne alerta despre cele mai bune oferte, pentru a primi tip & tricks. 41% dintre frantuzoaice au primit déjà si asteapta sa primeasca oferte, alerte si anunturi despre promotii in functie de locul unde se afla.

Cei sapte pitici? Nu. Sapte mirese pentru sapte frati? Nu. Sapte pacate? Mai degraba.
Studiul Ipsos a identificat sapte ‘familii’ de iubitoare de cumparaturi.

Barbatii caricaturizeaza adesea femeile ca ‘dependente de cumparaturi’. Nu degeaba se vand cartile Sophiei Kinsela de la Polirom atat de bine! Si totusi.. in ce fel sunt ele ‘dependente’? Si care sunt motivatiile fiecareia? Sa ridicam valul de pe practicile curente si aspiratiile frantuzoaicelor in materie de shopping. E un amestec de analiza statistica serioasa la identificarea segmentelor si poezie la descrierea lor. Sa purcedem:

Perfectionista

Shoppingul se munceste serios! Este un exercitiu aproape dureros pentru a gasi cele mai bune produse la cele mai bune preturi. Cu toate astea, ramane un demers care aduce si multa bucurie. Perfectionista se pregateste, repereaza, se informeaza asupra pretului, calitatii, provenientei. Ea optimizeaza totul si nu depaseste bugetul pe care si l-a alocat. Cate prefectioniste fashioniste sunt in Franta? Ipsos spune ca 20%.

Conviviala

Divertisment de calitate? Shoppingul! Iesirea de sambata dupa-amiaza cu prietenele la shopping este activitatea care-i aduce cea mai mare bucurie. Iesitul la cumparaturi isi trage sensul din contactul uman, atmosfera calda si experientele impartasite intre prietene. 11% dintre ele.

Senzoriala

Inainte de orice, vrea sa se destinda. Shoppingul este debuseul ei, cel mai bun mijloc de a reduce presiunea si a avea grija de sine. 22% dintr frantuzoaice sunt senzoriale atunci cand vine vorba de cumparaturi.

Cumparatoarea in serie

Viziunea sa asupra shoppingului: sa-si petreaca vremea in functie de l’air du temps, sa se informeze asupra celor mai noi tendinte, sa gaseasca produse de calitate superioara pentru a-si construi un stil actual si original. Ele reprezinta 10% dintre femeile din Franta in acest moment.

Tehno-dependenta

Este cea mai avansata in relatia cu tehnologia. Exploreaza, impartaseste noutatile din magazine, inarmata doar cu telefonul sau mobil. A merge la cumparaturi reprezinta, pentru 8% dintre frantuzoaice, a experimenta.

Studiul Ipsos arata ca exista doua tipuri de femei carora nu le plac cumparaturile:

Alergica

Shoppingul pur si simplu nu o intereseaza. A intra intr-un magazin este pentru ele o nevoie si nu o placere. 19% alergice printre femeile din Franta, e ceva!

Domestica

Iesitul la cumparaturi le strepezeste dintii. De ce? Pentru ca il percep ca pe un calvar. Domesticele nu se simt in largul lor in magazine; prefera sa ramana acasa si sa navigheze pe internet. Singurul tip de serviciu de shopping care le revolutioneaza viata in mod practic este drive-ul. Francezii numara 10% cumparatoare domestice.

Tu ce fel de cumparatoare esti?

* Studiul Observatoire du Shopping Unibail Rodamco / Ipsos a fost realizat pe un esantion reprezentativ de 1004 frantuzoaice cu varste cuprinse intre 16 si 70 ani, Studiul s-a desfasurat intre 3-16 mai 2013 pe panelul online Ipsos.

Noi, corporatiile, ne grabim al naibii de-ncet

O clasificare desteptutza facuta de doi indieni si mai inteligenti imparte companiile, in functie de dimensiunea lor si viteza de reactie, in patru categorii, pe care le aseamana cu patru animale.
Indiferent daca esti – sau te crezi – elefant, testoasa, iepure sau jaguar, tii la doua lucruri: jargonul si procesele.

Jargonul. Cum, nu stii ce e aia asap, cob, ooo, eod, eob, RFP, ddl etc.? Pai tu pe ce lume traiesti? Si-n ce epoca? Ne grabim si stalcim tot ce prindem. Inclusiv nuantele limbii noastre. Nu stii jargonul, nu esti in target. Adica neasimilat. Adica venetic. Alien. Demodat.
Ne grabim pentru ca nu avem timp pentru ca suntem eficienti pentru ca facem lucruri in timp real pentru ca nu avem vreme de pierdut cu vorbaria lunga. Nici timp sa punem virgule n-avem, dar asta e pardonabil, nimeni nu mai are pretentii la gramatica, de vreme ce gandirea, recitirea (?) si expedierea unui email se intampla simultan. De cate ori primesc emailuri cu ‘tu sti’, ‘va rugam sa ne trimite-ti’, ‘am fost fortuiti sa’, sau mai subtilul ‘Buna, Alina’ (sic), dau vina pe tastatura lor. Desigur.
Dar asta se intampla doar pentru ca..

Procesele. Aici nu ne mai grabim. Scutim timp de scris si vorbit si meeting-it pentru ca ne luam timp sa analizam, procesam, proceduram, rediscutam etc. Dureaza mult orice nu e prevazut dinainte ca se va petrece. ‘Vindem’ proiecte colegilor nostri ca sa ne asiguram buy-in-ul lor (alt barbarism). Reluam discutiile la minim o saptamana de la intalnirea anterioara. Dam ‘tentative’ la intalniri propuse a se tine peste trei saptamani.
Intre timp, viata trece. Piata merge inainte. Vanzarile se fac. Cumparatorul cumpara – ce daca am vazut ca produsul e cerut in piata acum, iar noi il lansam peste doi ani? Modelul Innocent din UK ne arata ca se poate si altfel. S-a putut si altfel, caci apoi i-a cumparat un mare gigant, indragostit de modul absolut minunat in care functionau cei doi baieti de la Innocent. Care, btw (cautati in dictionar!), faceau cu adevarat co-creation, participaction, consumer communities etc.

Dupa 12 ani de cand lucrez eu insami corporatii (din 19 de facut research pentru ele), doar atata zic: dragii mei prieteni corporatisti din lista de FB (adica cel putin jumatate, deci minim 300 de oameni destepti), hai sa incercam cu totii sa mai echilibram vasele astea comunicante! Sa mai luam de la viteza cu care ne traim zilele si ne comunicam ideile si sa adaugam la lentoarea cu care analizam si decidem. Vreau sa fac tot ce depinde de mine sa n-ajung o testoasa.

Vinerea neagra, miercurea roscata si ciubotica cucului

In general, negru inseamna nasol. Controlat. Trist. Abulic. Adunat in sine. Mofluz. Paralel cu bucuria.

Vinerile negre insa – de post pentru unii! – sunt un prilej de rasturnare a simbolisticii; ne amintim de toate lucrurile pe care ni le-am dorit la un moment dat si fara de care am trait bine-mersi pana acum si juisam platonic la gandul ca le vom poseda in sfarsit.

Prin 1960, Black Friday (si Saturday!) insemna traficul de cosmar de dupa Thanksgiving. Acum, tot acolo, peste ocean, angajatorii dau zi libera si Walmart deschide la miezul noptii.

Jinduim dupa rochia Nissa de 70 de lei care brusc joi seara devine 135, ca sa o putem lua la Black Friday pentru 80 de lei si sa ne bucuram de afacere. Masina de facut paine de care auzeam vineri la coafor, pentru care frizerul (pardon, hair stylist-ul) fusese impins intr-un corp-la-corp departe de senzualitate de gospodina durdulie care s-a saturat sa ia franzela la 2 lei.

Vinerile astea intunecate au podidit industriile toate. Frigidere si computere, haine, carti (la Gaudeamus am vazut discount de Black Friday adaugat la discountul de targ.. totusi, o carte e o treaba cu dichis, nu un consumabil), cursuri de dezvoltare personala, sesiuni de meditatie.. Orice avea un pret. Acum orice are un discount. Daca tu, comerciant, faci profit la 70% off, asta ma lasa pe mine sa negociez orice pret primesc de la tine in toate vinerile anului.

Care e valoarea lucrurilor dupa care tanjim? Cat costa visul? Pai..depinde de discount. Si de cat de bun e serverul site-urilor de comert online. O campanie care relativizeaza pretul inaccesibilului nu poate fi decat ceva pentru care merita sa te lupti, nu? Cearcanele de sambata dimineata sunt, cu siguranta, negre.

Totul este ACUM, doar azi este vinerea neagra care tine trei zile si, daca targetul nu se face, atunci se intinde o saptamana, ca o pomana tiganeasca.

Eu nu mai vreau sa-mi coloreze altii zilele. Miercurea portocalie si vinerea neagra latita ca aluatul prea dospit pana duminica.. Imi vreau martea albastra si sambata galbena si lunea rosu-alerta si vinerea verde-speranta. E rau?

Ma uit la copilul meu si-mi dau seama ca incepe sa dispara frumusetea gratificarii amanate, a asteptarii febrile, a pusculitei. Astazi l-am ajutat sa repete la romana pentru teza de maine. Cuvintele compuse prin derivare, alaturare sau sudare: ciubotica-cucului.  Mami, de cand are cucul ciubotele? De cand a fost Black Friday la Leonardo.. Acuma zau!

To do, to be, to have, to love. Toate-odata.

Una pe volan, una pe telefon. Imi vine sa stranut, dar nu mai am cu ce mana, asa ca ma straduiesc sa aman momentul.

Emailuri raspunse? Intalniri planificate? Cumparaturi gata? Proiecte livrate? Sedinta cu parintii? Cadouri luate? Telefoane intoarse la timp? Iesit cu prietenii? Pfui, gata!

Ce soi de adrenalina nebuna ne curge prin vine? In lumea asta in care (aproape) nimic nu ne mai ameninta existenta, intalnirile ‘de coroana’ in care dezbati soarta natiunii la serviciu si cursa cu obstacole din restul timpului par sa compenseze experienta noastra milenara a vietii-cu-pericole. Competitorii sunt armata adversa, balanta financiara – steaua de pe umar. De ce nu mergem mai incet? E de parca ne condimentam viata ca sa o scoatem din rutina. E de parca ne incaltam cu pantofi mai stramti ca sa ne bucuram cand ne-am descaltat. E un fel de spleen bizar cu care luptam, fara sa ne trimita nimeni la razboi.

Vorbesc cu paznicul parcarii de-acasa. Imi povesteste cu sufletul la gura de atacul celor 5 indivizi mascati asupra unor masini parcate in curte. „Doamna, sa vedeti cum au intrat in tromba, si eu m-am dus si…”. Omul vrea sa stea afara din bucluc, e clar. Si totusi..no bucluc, no fun, no life. Fara nerv. Ce mai povesteste? De ce traieste? De ce pazeste? CE PAZESTE? 🙂

S-a demonstrat stiintific ca multitaskingul mananca timp. Ca pierzi cel putin 10% din timp revenind la o sarcina intrerupta, sa ii reinnozi firul si sa o duci mai departe. S-a demonstrat stiintific ca lipsa obstacolelor duce la plictiseala, ca liniaritatea omoara starea alerta. S-a demonstrat stiintific ca traim 16 ore in loc de 24; stiti voi: vibratia Pamantului, centura de fotoni s.a.m.d. Si totusi.

Am la „Events” pe Facebook o invitatie catre o intalnire cu grupul de prieteni pe 21 decembrie 2012. O am de mai bine de un an de zile; invitatorul (se va regasi el, poate, citind aceste randuri), ne-a spus: „Va dau invitatia inca de pe acum, sa nu fiti, vezi-Doamne, ocupati, si sa ratati sfarsitul lumii din cauza vreunui deadline!”

Ah, ce bine c-am ajuns la semafor..Hapciu!

Kindle cu ciorapi in dungi

Se uita in gol, pierdut. Caramizile Tetrisului de pe genunchi se joaca singure, construind turnuri perisabile. Alaturi, o fata inalta cu codite subliniaza febril un curs. Din fusta scurta ies ciorapi cu dungi colorate, urmarindu-i insistent linia zvelta a piciorului. Instalatorul de pe scaunul din fata are un blocaj ocular pe una dintre dungile bleu, in rastimpuri curatandu-si unghiile.
Din castile care tocmai s-au asezat langa mine imi zbiara Alice Cooper: „Hey, Stupid!”; oi fi, uneori..
‘Alo? Da, in metrou, ajung acum. Am terminat da, am reparat, toate chiuvetele merg. Sa imi spuneti daca mai e ceva.’
‘Da, pui, ajung in 10 minute, sunt la Unirii. Off, s-a intrerupt’, spuse fata de alaturi, rotindu-si ochii dupa o privire empatica. O gaseste.
Urca patru liceeni. O doamna grasa se stramba in directia lor. „Da, ba, si profa ne-a zis ca sa scriem..pe dracu’; e cam proasta!’.
‘Hai ca ne vedem pe Skype, nu mai pot sa vorbesc acum!’, zice functionarul la 50 de ani, inchizand afectat telefonul si privind in jur pe furis.
Intelectuala inalta cu ochelari da subtil pagina Kindle-ului cu husa roz. Kant? Buffet? Freud? Osho? Gladwell? Well..
Doamna cea grasa se uita la ceas si suspina. Ultimele resturi de pateu unsuros cu branza dispar tacticos si discret. Liceenii dezbat acum problema colegei celei noi. Instalatorul se pregateste sa coboare, aruncand o ultima privire peste umar dungilor de-acum familiare. Intelectuala coboara la Eroilor, lasand in urma o dara parelnica de Chloe.
De trei saptamani merg cu metroul. Jumatate de ora in loc de doua ore cu masina. „You are not stuck in traffic; you are traffic.” De trei saptamani – oameni, carti, ganduri, idei, vise.  De trei saptamani ma vad pe mine in chipurile si rolurile celorlalti. In stangacii, dexteritati, unghii, dungi, dresuri, meserii, carti, parfumuri, validari, codite, opriri. Urmeaza statia.

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat: