Menage a trois: marketing, psihoterapie, literatura

Archive for the ‘schimbare’ Category

Aricii au burtile moi

„Ce-ai mai facut?”, „Buna, ce faci?”, „Ce am de facut astazi?”…

De cate ori ne-am inceput ziua cu „Ce sunt azi?”. De cate ori ne-am intampinat un prieten cu: „Buna, cum esti?”

Faci, existi. Fiintezi prin actiune, esti validat de cei din jurul tau. Si de tine, in consecinta. Planurile de viitor includ lucruri palpabile, bifate pe liste scrise sau nescrise. Dezvoltarea inseamna mai mult, mai bine, mai repede. Cate diplome ai, ce-ai facut cu ele, jobul, salariul, masina, casa, vacantza..mai mare, mai bine, mai sus, mai.

Foamea e o lipsa de hrana emotionala. Acumularea materiala incearca imperfect sa umple golul de sens.

 Dezvoltarea in sensul marimii vizibile este regula. Multul salveaza. Mi-e dor sa aud oameni vorbind despre lucrul migalos la filigranul fiintei lor, la fineturile care nu se vad, la cutele gandului si la nodurile sufletului. Negordiene.

Si aici apare ‘dezvoltarea personala’ – concept larg si generos care inseamna palmasia la tine insuti. Dilema este ca e mai usor sa te recunosti perfectibil social deca sa te admiti neterminat ca om. Ne intoarcem spre interior atunci cand acumularea exterioara nu ne duce nicaieri, sau cand am trecut printr-un crash, o criza care ne-a aratat ca, in pofida blindajelor materiale, suntem la fel de vulnerabili. Aricii au burtile moi, de acord, da? 🙂

De ce e nevoie de crash-ul ala, de fapt? De ce trebuie sa ne loveasca realitatea in frunte inainte sa fim mai iubitori de noi insine? Ceea ce cultivi e ceea ce iubesti. Facebookul e plin de gradini de legume culese toamna, dar cate suflete sunt plivite in timpul asta?

Lista de ‘To do” e gata in fiecare zi si doldora de chestii de facut. Dar lista de „To be”? Care e acel lucru din tine la care ai ales sa lucrezi astazi? La mine suna asa: „Luni, 5 noiembrie. Astazi sunt mai rabdatoare.”

Femeile puternice nu-s asa de tari

Puterea e perisabila, ca orice alta forma de existenta. E o fiinta ciudata care se hraneste nu cu vulnerabilitati uitate prin unghere, ci cu iluzia proprie si a celorlalti ca forta exista si isi este suficienta siesi. Dar ceea ce o hraneste o si submineaza.
Forta adormita dialogheaza in miez de noapte – cine spunea ca terapia online nu functioneaza?

– Esti prea desteapta.
– Pt mine asta nu e relevant deloc. Nici ierarhiile nu mai conteaza. Doar ma caut pe mine si sensul meu. Mi-e doar foame de sens si de iubire. Cred ca incep sa uit cum e intimitatea. Restul mi se par kkturi.
– Asta o pot face doar oamenii destepti, parvenitii niciodata.
– …Poate ca da..
– Sa iti mai zic, in contextul asta, ce realizari am mai avut? :)*

Traim prin succese tranzitorii. Ne validam zilnic prin mici admiratii pasagere in oglinda ochilor celorlalti. Ce am facut diferit saptamana asta? Ce ritual am schimbat? De cate ori m-am surprins pe mine, te-am surprins pe tine, am vazut-o pe ea, l-am gasit pe el rasturnand lucrurile, provocand mici cutremure de schimbare in rutina asta sfasietoare?
Iubirea, copiii, zambetul celuilalt fac ca viata sa merite traita. Dar mai e ceva: e thrill-ul in fata zilei de maine, e freamatul la gandul surprizei care ne asteapta la finalul minutului, al orei, al zilei si-al noptii. Iubirea si zambetul si tot vin de la ceilalti, sunt o asteptare perpetua; thrill-ul e din tine, e imaginarea anticipatorie a aventurii unei noi zile, a primei zile din restul vietii. Si nu e un rest. E inca un miez, de fapt. 

Puterea e nevoia de control. Pun piciorul pe grumazul lucrurilor care imi scapa din mana. Dar o sa te bata pantoful si ai sa-ti salti calcaiul numai putin, si atunci toate lucrurile tinute acolo cu indaratnicie te vor plesni in fata.

Puterea afara e slabiciune inlauntru. Nu invidiati panterele! Priviti pisicile cand dorm, predate vulnerabilitatii! Ele au nevoie sa doarma 20 de ore pe zi simtind caldura sigurantei pentru a putea vana mai apoi.

*Randurile de mai sus au fost citate cu acordul clientului.

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat: