„Ce-ai mai facut?”, „Buna, ce faci?”, „Ce am de facut astazi?”…
De cate ori ne-am inceput ziua cu „Ce sunt azi?”. De cate ori ne-am intampinat un prieten cu: „Buna, cum esti?”
Faci, existi. Fiintezi prin actiune, esti validat de cei din jurul tau. Si de tine, in consecinta. Planurile de viitor includ lucruri palpabile, bifate pe liste scrise sau nescrise. Dezvoltarea inseamna mai mult, mai bine, mai repede. Cate diplome ai, ce-ai facut cu ele, jobul, salariul, masina, casa, vacantza..mai mare, mai bine, mai sus, mai.
Foamea e o lipsa de hrana emotionala. Acumularea materiala incearca imperfect sa umple golul de sens.
Dezvoltarea in sensul marimii vizibile este regula. Multul salveaza. Mi-e dor sa aud oameni vorbind despre lucrul migalos la filigranul fiintei lor, la fineturile care nu se vad, la cutele gandului si la nodurile sufletului. Negordiene.
Si aici apare ‘dezvoltarea personala’ – concept larg si generos care inseamna palmasia la tine insuti. Dilema este ca e mai usor sa te recunosti perfectibil social deca sa te admiti neterminat ca om. Ne intoarcem spre interior atunci cand acumularea exterioara nu ne duce nicaieri, sau cand am trecut printr-un crash, o criza care ne-a aratat ca, in pofida blindajelor materiale, suntem la fel de vulnerabili. Aricii au burtile moi, de acord, da? 🙂
De ce e nevoie de crash-ul ala, de fapt? De ce trebuie sa ne loveasca realitatea in frunte inainte sa fim mai iubitori de noi insine? Ceea ce cultivi e ceea ce iubesti. Facebookul e plin de gradini de legume culese toamna, dar cate suflete sunt plivite in timpul asta?
Lista de ‘To do” e gata in fiecare zi si doldora de chestii de facut. Dar lista de „To be”? Care e acel lucru din tine la care ai ales sa lucrezi astazi? La mine suna asa: „Luni, 5 noiembrie. Astazi sunt mai rabdatoare.”
Alina Stepan 
Lasă un răspuns