Menage a trois: marketing, psihoterapie, literatura

Posts tagged ‘curaj’

De ce eu sunt cel care trebuie să se schimbe?

echilibru si locus of control

1. Pentru că e o iluzie să crezi ca îi controlezi pe ceilalți să facă o schimbare în locul tău.
2. Pentru că a-i schimba pe ceilalți e o formă mai mult sau mai puțin subtilă de manipulare.
3. A nu face nimic, sperând că schimbarea va veni de la celălalt, nu face decât să amane o schimbare benefică.
4. Pentru că e singurul lucru pe care îl poți face, în afară de a aștepta la nesfârșit ca salvarea să vină din afara ta.
5. Pentru că poți face ca lucrurile să se transforme în direcția pe care o vrei tu.
6. Pentru că tu, omule, ești un luptător și un cuceritor de teritorii necunoscute.
7. Pentru că numai tu poți ști cu adevărat ce îți dorești.
8. Pentru că cel de lângă tine, văzându-ți curajul, poate că va începe să se schimbe și el.
9. Pentru că una dintre cele mai mari iluzii ale oamenilor este să creadă că atunci când ei stau și se gândesc, timpul se oprește și îi așteaptă.
10. Pentru că poți.

Strutii o duc cel mai bine pe ciment

strut
‘Ce zici? Cum zici? Cine? Ai?’
‘Bunico, tu nu prea auzi!’
‘Ba da, ba da..’

Postul de azi nu e prea lung. Nici prea complicat. E despre slabiciuni si despre puteri. Despre curaj si despre teama. Si, mai ales, e despre felul in care slabiciunea si puterea, curajul si teama nu-si sunt opuse unul celuilalt.
Dar mai e si despre autoamagirea prin omisiune. Despre strut ca specie nemuritoare si indeaproape inrudita cu omul.

Cred ca saptamana asta a fost Saptamana Bunicii, poate si pentru ca, prin forta intamplarilor, am petrecut mai mult timp cu ea. Are 90 de ani. E surda. Rau. ‘Hai sa-ti iei aparat auditiv! Nu vreau eu asa ceva!’
De parca, DE PARCA refuzul protezei ar aduce cu el, intr-un mod bizar, refuzul bolii. Nu port aparat auditiv, deci nu sunt surda. Nu se vede nimic pe dinafara, asadar nu am nimic. V-am pacalit!!

Si lista poate continua:

#nu cer ajutor, ca sa nu arat ca sunt slab
#nu spun ca iubesc, ca sa nu par fraier
#nu plang, ca sa nu arat a papa-lapte
#nu-i duc flori, ca sa nu zica ca poate sa faca ce vrea cu mine
#nu-mi expun sufletul, ca sa nu mi-o iau
#mai bine ma dau sprinten in public si schioapat cand nu ma vede nimeni
#ma dau imbatabil la job si-mi plang de mila acasa.

…or mai fi?

Am trecut pe-aici. Am spus clientilor corporate in intalniri: ‘Nu stiu acum cum se poate raspunde mai bine intrebarii dvs.’ Am spus clientilor in cabinetul de terapie: ‘Simt ca nu rezonez destul de mult cu problema ta. As vrea sa te recomand unui coleg de-al meu.’

De fiecare data, aparenta mea slabiciune a aratat ca am curajul sa fiu departe de perfectiunea lui ‘Da, stiu!’, si-a lui ‘Desigur, se poate!’

Nu am sa uit niciodata vorbele unui client in cabinet. Daca citeste aceste randuri, sa stie ca ii multumesc nespus. L-am intrebat: ‘Pe parcursul intalnirilor noastre, care a fost momentul care ti-a fost cel mai util, cel mai revelator?’. A tras aer in piept si mi-a spus: ‘Atunci cand mi-ai spus ca servetelele de pe masa sunt pentru cine are de plans. Am simtit ca pot sa fiu si sa fac orice si oricum si ca tu nu ai nevoie de scuturile mele.’

Strutii o duc cel mai bine pe ciment, ca sa nu mai aiba de ce sa se-ascunda.

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: