O lebada ramane lebada pe orice lac
„A swan is a swan on any lake”. Nu mai stiu cine a spus asta sau unde am citit-o sau cand.
E foarte greu sa fim lebede, aparent. Le admiram supletea, eleganta, linistea, suveranitatea intr-un fel. Apoi, ne intoarcem spre noi: greoi, vulgari uneori, galagiosi, nervosi, din popor.
O lebada e lebada pe orice lac. Un om nu-i un om tot timpul. Nu-i acelasi om. Cu cat mai centrati in noi insine, cu atat mai neatinsi de lacurile pe care plutim. Unele limpezi, altele statute, altele maloase, altele pline de curenti si bulboane. Noi stam insa mai mereu la malurile fiintei noastre si ne lasam trasi in toate directiile.
Stiu ca e usor indecent si ciudat, insa v-ati uitat vreodata ‘sub fusta vreunei lebede’? Ei bine, acolo, sub apa, se intampla totul: acolo sunt vartejul, galagia, miscarea, propulsia, agitatia, viteza. Nici o liniste nu e liniste fara zgomot. Nici o eleganta nu e autentica fara efort. Lebada este atat de calma tocmai pentru ca acolo unde nu se vede se invarte motorul care ii sustine pacea.
Pretul pe care il platim pentru agitatia noastra de la suprafata este zgomotul de dinauntru. E ca si cum am avea doua motoare. E ca si cum am fi doar miscare. Ne ardem repede si murim inainte sa apucam sa mai cantam ceva. Noroc cu melodia asta care ne aduce aminte ca omul are dreptul sa cante mai mult de-un cantec pana ce dispare.
O lebada e o lebada pe orice lac. Cum ar veni, adica, munceste in interior, palmaseste la tine insuti, daltuieste si pileste-ti toate colturile ca sa poti sa treci netulburat prin toate bulboanele. Secretul e sa nu ti se vada motorul. E indecent, cum spuneam..
Alina Stepan 