Alina Stepan

Nu sunt multe carti revelatoare despre emotii. Despre manifestarea lor, da. Despre gustul dulce-amar al reactiei la ele, da. Despre reactiile chimice care ar asista oarecum la nasterea lor, da. Dar despre ELE, nu.

Sunt puse la colt, exilate in spatele lui homo sapiens…dar homo ludens unde e? Omul curios, explorator, omul drag si deschis catre viata, omul care isi permite sa faca greseli, sa calce pe nisipuri miscatoare pentru Morgana de la orizont, omul fragil si framantat de indoieli?

Noi STIM. Facem planuri cincinale pe trei ani, stim cate croissante cu cirese vor ingurgita consumatorii nostri in 2020, insa suntem orbi precum cartitele cand privim in interior. Nu intelegem mai nimic din ce simtim dar suntem clarvazatori cu realitatea, cu ceea ce ‘pur si simplu Este’, pipait si urlat arghezian.

Mamele Omida prospera, astrologii abunda, econometria si forecastul salveaza Romania, nu-i asa? Nu e. Caci sunt manuite de oameni din ce in ce mai goi, surzi si orbi, incolonati in sisteme rigide si superficiale.Palate cu cupole aurite.

Ce e emotia? E o chestie pe care o simti si abia astepti sa scapi de ea, pentru ca nu o intelegi. E ceea ce impartasesti soptit cu un prieten: „Tu ce crezi, ce simt? E ciudat, nu stiu, e curios, ma simt bine dar nu inteleg, off ce greu e sa fii indragostit, cine sa priceapa?”

Inefabilul enerveaza, sacaie, filosofii sunt niste naivi neadaptati, poetii – redundanti si anacronici, psihologii – niste scormonitori-cu-pretentia-ca-le-stiu-pe-toate-dar-vai-de-esecurile-din-viata-lor.

Emotia este ceea ce ne lipseste ca sa revenim inapoi acasa. E farul. E umanul din om. Suntem cu totii cool, lacrima e o chestie desueta, daca nu esti planificat esti loser, daca nu faci multi-tasking nu esti bun de sef, daca nu ai un plan in spatele scopului atunci nu ai un scop, ci doar un vis.

Pe raftul meu stau 10 carti despre emotii. Le-am citit. N-am invatat nimic. Le donez.

E doar un feedback. Nu e formulat sandvis – pozitiv-negativ-pozitiv (ascunde, deci, sunca mucegaita intre 2 felii aburinde de paine cu seminte!), am lasat in spate cursurile de ‘cum sa dai feedback’ si spun doar atat: incercati FEEL-BACK. Nu riscati nimic, oglinditi-l doar pe cel cu care vorbiti. Cu cel pe care il ascultati. Restul vine de la sine. Si nu e tacere.

n-ai sa crezi, chiar de mult ma gandeam sa-ti marturisesc chestiile astea, insa… hm, stii platitudinea aia cu „ma calca secunda pe picior”, nu?  de fapt, tu calci secunda aia, fir-ar sa fie, tu o lasi sa-ti muste calcaiul, tu ii comunici cumva subliminal si pervers: „Sunt vulnerabil, sunt liber, ma poti ataca!”. Timpul ni-l facem NOI, a spune”nu am timp”inseamna de fapt ca ai doua liste de prioritati, adica „a hidden agenda” ..! Incearca sa te observi, sa vezi ca, de fapt, cand ai spus ca nu ai timp, ai facut altceva, ai spus „da” in stanga si „nu” in dreapta! Nu te minti, nu ma mai controla, caci toate timpurile sunt facute de oameni si da, timpul tau subiectiv este mai imponderabil decat ala masiv de fonta pe care-l simti ca te sufoca. Eu si cu tine suntem „eu in oglinda”de fapt, asta am vrut sa-ti spun, fata draga: timpul pe care-l acuzi ca nu te lasa sa traiesti este in buzunarul tau stang, scoate-l de-acolo si modeleaza-l mai bine, OK? 😉

Omul a uitat cine este cu adevarat. El este aproape hipnotizat de o anumita idee despre sine insusi, pe care o poarta cu sine toata viata, fara sa stie ca nu este el, ci numai umbra sa. Iar aceasta umbra nu poate cunoaste nici un fel de implinire. Nu este nevoie de nici un razboi, de nici o lupta; nu este nevoie nici de gelozie, nici de ura. Viata este atit de scurta, iubirea este atit de pretioasa… Iar atunci cind poti sa iti umpli viata de iubire, de armonie, de bucurie, cind poti sa o transformi intr-o poezie si ratezi, esti singurul raspunzator de acest lucru, tu si nimeni altcineva. Este doar o problema de intelegere; o pura intuitie este suficienta pentru a nu te lasa tirit de fortele intunericului, ale negativitatii, ale distrugerii. Doar putina atentie este necesara pentru a te devota creativitatii, iubirii, sensibilitatii, si pentru a transforma aceasta viata intr-un cintec – astfel incit viata sa fie un dans, iar moartea sa fie numai un punct culminant al acestui dans; astfel incit sa traiesti total si sa mori total, fara sa te plingi, ci cu deplina gratitudine si multumire fata de intreaga existenta.

Ca sa ai macar un ultim semn ca si tu trebuie sa te schimbi, sa Treci, sa te Pe-Treci, sa arunci balastul zvarlit de altii asupra ta, sa-ti innoiesti sufletul. E naspa ca e toamna, ai sa-mi spui, ca ploua si cad frunze si tot bullshit-ul asta bacovian.. dar indrazneste! Poate ca natura-ti zice ca e timpul sa te uiti inlauntru, sa-ti abandonezi „afara”-le, sa treci la curatenia de toamna si sa mergi mai departe. Ce Feng Shui Vant-si-Apa, ce strigate de purificare prin tehnici sofisticate? Asculta vantul, lasa ploaia sa intre si esti altul .. dar tu nu .. tu nu .. vrei sa-ti spun ce-ai sa faci? Ai sa te infunzi intr-un bar de mana a saptea, sa bei ceva „tare, ca sa te dregi de melancolia asta blegoasa”, ai sa-ti recreezi vai, atat de-artificial atmosfera verii asteia 07 ca vara 06 05 04 03 02……..ai sa-ti cultivi artificialul mai departe si nici macar n-o sa ti se para aiurea. Haide, iesi din barul ala, scutura-te de fum, iesi la lumina, mergi prin ploaie si canta:

Needed elsewhere

to remind us of the shortness of our time

Tears laid for them

Tears of love, tears of fear

Bury my dreams, dig up my sorrows

Oh, Lord why

the angels fall first

N-am stiut niciodata de unde vine ura. Din ce strafunduri atavice reprimate sau, dimpotriva, din ce alienari moderne? Uram din cauza animalicului din noi sau a socialului impus, conform celebrei „comunitate sau societate”? „Originile urii”, s-ar putea chema un doct tratat, pe care n-o sa-l scriu in seara asta (si pentru ca) s-a mai scris! Ma-ncearca doar bantuirea juxtapunerii unor imagini a caror legatura n-are sens .. singuri-uram, cu altii-uram. Se inscrie cineva sa deschida un cabinet de extirpare a glandei urii? Incearca cineva sa iveasca fruntea iubirii, ca un berbec la porti, in toata lumea asta plina de incrancenare? E atat de putin sa iubesti … ca DAT .. si atat de mult SA PRIMESTI … Ma ofer cobai, desi stiu ca multi mor in experimente … ma ofer material de studiu, luati-ma si scrieti pe mine: Iata un om care nu poate uri! ..e si asta un inceput, nu? 🙂