-Vedeţi că v-a căzut umbrela!
-Nu a căzut, am pus-o eu acolo.
-Ah, am crezut că v-a căzut. Oricum, aveţi grijă să nu o uitaţi, că afară plouă şi…
De câte ori plouă, mi se întâmplă în metrou acest dialog. De fiecare dată sunt femei. De câte ori plouă, îmi pun umbrela udă sub scaun, cam în dreptul întrepicioarelor, ca să nu-mi ud cartea. De câte ori plouă, mă întreabă oamenii dacă nu cumva, sfidând legile fizicii, mi-a căzut umbrela adânc sub scaun. Niciodată nu am uitat-o acolo.
Băgatul în seamă şi făcutul binelui cu forţa sunt două din sporturile naţionale preferate ale poporului nostru sedentar. Au atît de mulţi adepţi şi practicanţi activi, încât doar fotbalul de canapea se poate lăuda cu mai mulţi suporteri.
Sfaturi necerute, expertiză nesolicitată, socializare cu de-a sila. Din ce nesiguranţă ancestrală vin toate astea? Din ce fund de frustrare şi nebăgare în seamă simţim nevoia să vorbim ne-ntrebaţi, să sfătuim fără să ni se ceară?
Românii sunt un popor sociabil şi ospitalier, spune clişeul. Atât de sociabil încât uneori nu te lasă să respiri.
Alina Stepan 
Lasă un răspuns