despre cuvinte si bucatari kamikaze
in fiecare zi, jucam multe roluri. cum ar fi, insa, ca macar din cand in cand sa fim bucatarul regelui? cum se trezea el dimineata, cum isi giugiulea copilul, iubea nevasta, scarpina cainele la urechi, stiind ca poate cineva ii poarta sambetele regelui sau? de trei ori pe zi, bucatarul lua pulsul popularitatii regale; un fel de brand loyalty, barometru al simpatiei populare.
bucatarul gusta orice inainte. bucatarul moare inaintea regelui. bucatarul isi gateste cu mana sa coliva.
uneori, ne-ar prinde bine sa jucam rolul asta. zilnic coacem mancare ucigasa sau binefacatoare cu fiecare gand pe care il gandim, cu fiecare fraza pe care o rostim. sa ne rontaim, lingem, plescaim inainte cuvintele, macar in doze homeopatice. sa simtim iubirea pe care o dau, dar si amarul, dezamagirea, umorul, infrangerea, furia, gelozia, micimea, disperarea pe care o pot starni in celalalt.
apar carti care ne invata cum sa dregem busuiocul. bunaoara, celebra ‘Cele cinci limbaje ale scuzelor’*. adica:
1. ‘imi pare rau’ (exprimarea regretului in forma pura)
2. ‘am gresit’ (asumarea responsabilitatii)
3. ‘cum pot sa compensez ce ti-am spus?’ (indreptarea greselii)
4. ‘voi incerca sa nu mai fac asta’ (luarea angajamentului)
5. ‘te rog sa ma ierti’ (solicitarea iertarii)
nu prea se pune, dar ajuta. insa e ca si cum ai spune: „iarta matraguna din ciorba, cum as putea sa fac sa ajunga inapoi in farfurie?”. nu mai ajunge.
sa ne mestecam mai bine gandurile, intai de toate. da, da, stim ca de-aia avem doua urechi si-o singura gura, da’ si ce daca? e atata voluptate sa gandesti vorbind, sa te descarci, sa te razbuni, sa te eliberezi!
Ia, na de-aici o cana de cuvinte nemestecate, o mana de vorbe uscate si fara sare, o farfurie de silabe scrasnite non-empatic.
haide, uite, tine o cupa aromata de vorbe dragi, ca te cunosc..
_______________________
*”Cele cinci limbaje ale scuzelor”,Jennifer Thomas, Gary Chapman, Editura Curtea Veche.
Alina Stepan 