Uneori realizam adevaruri simple atunci cand ne asteptam mai putin. Si, in simplitatea si plinatatea lui, adevarul acela mic-minuscul ne loveste cu puterea unui trasnet.
Pentru mine, s-a intamplat azi-dimineata, duminica de Florii, da, lenesa – de cand nu am mai simtit asta? – cand, iesind cu cateii in parc, mi-am ‘permis’ sa ma asez pe o banca. De asemenea. Pentru ca, de obicei, tot ce fac este la viteza maxima: drumul pana la / disnpre serviciu, masa de pranz (incheiata in 10 minute), spalatul masinii (niciodata nu este destul timp pentru a ‘pierde’ 20 de minute asteptand, desi stima mea de sine scade proportional cu grosimea stratului de praf de pe geam), joaca cu copilul meu (mereu este cete ceva neterminat de facut, care ma inghesuie din spatele minutelor placute de joaca!) si, da, plimbatul cainilor.
Recapitulam … o dimineata de duminica (OK, lenesa!), o banca in parc si doi catei. Ce e asa extraordinar in asta? Pentru prima oara, AM VAZUT banca si am realizat perspectiva imbietoare de a ma aseza pe ea. Si acolo, in soarele racoros al diminetii de Florii, am realizat ca eu am si viata personala DE ASEMENEA. SCL. ETC.
Nu e doar un ‘play-upon-words’, cum ar spune englezul, ci plasarea centrului de greutate intr-un loc unde nu ar trebui sa fie. Daca tot ce ne place cu adevarat, tot ce ne implineste ca oameni (dincolo de studii, de profesie, de cariera, de ambitii si ierarhii) este inclus la etc., iluzia fericirii este infinit mai mare decat ne asteptam. Centrul de greutate aici este pe ILUZIA, sper ca e clar asta! . Citeam undeva ca ‘Daca iubesti cu adevarat ce faci la serviciu, inseamna ca nu esti in locul care trebuie’.. poate parea un paradox, insa de fapt se subliniaza, paradoxal, ca suntem oameni complecsi, nu unidimensionali, si ca a IUBI ceea ce faci profesional poate deveni o capcana, o ‘gaura a timpului’ pentru tot ceea ce reprezinti ca om. Tot restul. Adica ‘si celelalte’.
Implinim o multitudine de roluri in viata… cat timp acordam fiecaruia este revelatia a ceea ce insemnam, de fapt. Suntem, simultan, femeie sau barbat, mama / tata, fiu / fiica, prieten, amic, iubit/a, vecin, om al comunitatii, copil al lui Dumnezeu, copil pur si simplu, visator, fauritor de planuri si de viitor, gurmand, rasfatat al simturilor, sportiv amator, sprijin pentru ceilalti etc. Da, si ‘om al muncii’. De asemenea.
Ce vrem sa se spuna despre noi, in primul rand, daca, sa zicem, maine am parasi orasul? A muncit din greu? Era un carierist? A fost un bun coleg? M-a ajutat intotdeauna cand mi-a fost greu? A fost cea mai sexy persoana pe care am cunoscut-o? O mama minunata? Gasiti voi raspunsul, pentru fiecare.
Eu as vrea sa se spuna despre mine: Era un bun profesionist DE ASEMENEA.
Alina Stepan 