‘Priviti inapoi inspre anii de scoala. V-ati putea reaminti o poveste tulburatoare spusa de un profesor, poate cu umor sau emotie, care v-a ramas intiparita mult dupa ce lectiile ample despre diverse teorii, fapte si cifre au fost uitate…’
Asa se deschide cartea. Ce carte e conteaza mai putin acum. Ca madlena lui Proust insa, pasajul asta cumva banal m-a aruncat acum…cat sa fie?…30 de ani, la ora de geografie dintr-a sasea. 30 de ani? You, old lady 🙂
Ora o tinea diriga, pe numele dansei Zefir, un nume predestinat pentru materia pe care o preda, caci pe langa numele de vant, avea un prenume de cascada… Blanda, pedanta, cu aspect de fata batrana – in mintea mea de copil, e singurul mod in care mi-o pot aminti. Si sasaita, cu o voce care susura insidios si oarecum placut, chiar daca nu intotdeauna reusea sa-mi bage-n cap tot ce-si propusese.
In ora de care va spun, miza intelegerii noastre era miscarea de rotatie a Pamantului. Diriga vorbea si tot vorba, rotind aproape mecanic globul pamantesc de pe catedra. Se opreste cand primeste intrebarea din fundul salii:
– Dar de ce nu ametesc si cum stau in picioare oamenii atunci cand Pamantul se invarte?
Ne-a privit scurt pe deasupra lentilelor mici si patrate:
– Voi credeti ca daca pe globul asta pe care-l am eu aici pun o furnica si invart tare, ea sesiseaza? Furnica nu se-si-zea-za, se insinueaza vocea dulce si sasaita ca a sarpelui Kaa. E prea mica in raport cu marimea Pamantului ca sa isi dea seama. Tot asa si oamenii.
Se uita inca o data la noi, triumfatoare. Prin fata ochilor mesmerizati se perinda globuri pamantesti cu furnici invartite besmetic de o profa cu voce hipnotica. Si oameni chiauni si nestiutori in fata unui demiurg care se distreaza dupa bunul lui plac. Oameni care nu se-si-zea-za ce se intampla cu vietile lor.
Cat de des uitam ce furnici suntem si cum uneori nu ne dam seama de cat de multe lucruri – rotatii, revolutii – se intampla in jurul nostru!
‘Priviti inapoi inspre anii de scoala. V-ati putea reaminti o poveste tulburatoare spusa de un profesor, poate cu umor sau emotie, care v-a ramas intiparita mult dupa ce lectiile ample despre diverse teorii, fapte si cifre au fost uitate…’
Tu ce poveste ti-ai amintit?
Alina Stepan 
Lasă un răspuns