Menage a trois: marketing, psihoterapie, literatura


Poate mai inchegat si mai solid decat triunghiul conjugal e triunghiul format din trei roluri pe care cu totii, poate, le-am jucat pe rand in viata noastra. Un triunghi echilateral dar departe de a fi echidistant, care promite senzatii de zeci de ori mai tari decat orice confrate de-al lui, indiferent de forma si culoare.

V-ati indragostit de teorema lui Pitagora? De regula laturii opuse unghiului de 30 de grade? Ntzzz! Triunghiul filmului politist care se intampla zilnic in vietile fiecaruia dintre noi e infinit mai complex si scapa oricaror leme.

Gandit de Karpman in 1968, cele trei roluri sunt distribuite pe principiul ‘cine se aseamana se aduna’. Astfel, Victima nu e chiar atat de neajutorata pe cat pare, Salvatorul nu ajuta cu adevarat, iat Calaul nu prea are un motiv reala de a sari pe Victima. Fiecare, de fapt, ii ofera celuilalt ceea ce are nevoie. In acelasi timp insa, sau poate in primul rand, isi ofera lui insusi ce ii lipseste.

image

De curand, am vazut o noua reeditare a jocului, in care Victima, strigand dupa ajutor si neprimindu-l, a facut cel mai natural lucru cu putinta – in economia bolnava a acestui schimb, desigur – si anume a incercat sa il convinga pe Salvatorul care nu a vrut sa se lase atras in joc ca, de fapt, daca nu intervine, e si el la randul lui o Victima potentiala a aceluiasi Calau. Un joc magistral jucat, doar ca fara succes caci, o data ce recunosti scenariul, poti sa refuzi rolul in care esti distribuit.

Colegul care se vaita zilnic ca il dor picioarele, incat ajunge Calaul departamentului? Sotia care te salveaza impotriva vointei tale de la prea multa munca pe care o depui? Enervantul care isi cauta pedeapsa chinuind pe altii? Jucam rolul care ne indeplineste o nevoie adanca, emotionala, irezistibila. Victima are nevoie de atentie, fie chiar si negativa. Calaul – de o razbunare impotriva propriei umiliri. Salvatorul cauta iubirea, recompensa, recunoasterea. Unul fara altul nu exista. Si ii vezi, tarandu-se unul de altul, legati cu lanturi nevazute, chinuindu-se si salvandu-se reciproc si continuand sa isi valideze unul altuia existenta prin rolul pe care il joaca. Si e firesc, aproape eliberator sa ne intrebam:

Cine esti tu, atunci cand nu te plangi?

Ce insemni, atunci cand nu nu chinui pe cineva?

Cine mai esti cand ai scos haina de pompier de serviciu?

Tpti astia trei sunt tare tristi si previzibili. Dar fara sa isi joace piesa, nu ar mai fi nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete