.. si o sa fie despre cum autodisciplina nu are nici o legatura cu flagelarea, self-chinuiala, vinovatiile nestiute sau karma ghinionista.
astazi, un client m-a invatat inca o data – si eu pe voi, ca dar din dar se face omul mai bun – ca oamenii care nu sunt disciplinati nu sunt pentru ca nu se iubesc destul. destul cat sa nu renunte la ora de sport, la ora de somn, la ora de coafat, la ora de epilat, la ora de citit, la minutul de ciocolata, la secunda de privit in oglinda si spus: ‘Esti grozav/a, ma simt bine cu tine, ma bucur ca o sa fim impreuna toata viata!’
Nu suntem disciplinati pentru ca nu credem ca meritam un ritual, un timp pierdut, un spatiu propriu, un ‘me’ time. Nu avem auto-disciplina pentru ca asta inseamna sa spunem ‘nu’ celorlalti si ‘da’noua insine. Si, la fel ca in testul prajiturii, care verifica stapanirea de sine si abilitatea de a amana rasplata, prezentul zgomotos castiga intotdeauna in defavoarea unui viitor incert, in care am sa ma simt mai bine, insa numai daca muncesc acum. Numai daca acum sunt suficient de asertiv/a ca sa pun deoparte, si nu pe furis, timp de calitate pentru relatia cu mine insumi.
Alina Stepan 
Lasă un răspuns