Menage a trois: marketing, psihoterapie, literatura

Autobiografia unui meme


Reţelele sociale sunt pline de mine, deşi eu m-am născut în altă parte. La carte scrie că sunt un element cultural recognoscibil şi transmis prin imitaţie (de aici, şi termenul de „mimetica / mimetism”). În cel mai pur sens darwinist, numai acelea dintre noi care supravieţuiesc selecţiei naturale merg mai departe.

Pe internet, mă ţine în viaţă faptul că sunt replicat în masă. Cu cât mai mult, cu atât mai bine.

Ce sunt eu?

Pot să fiu orice, de la un cuvant la o idee, un citat, un link, un filmuleţ. Mă pot schimba cu timpul, din joacă, parodie sau ajustări ale celor care mă dau mai departe. Evident, cum nimic nu se întâmplă fără un scop pe lumea asta, atunci când am succes, sunt preluat şi folosit în campanii de marketing viral; sunt pus la muncă, desigur, numai că banii nu îi iau eu.

Suntem mulţi în familie, după cum am spus, însă eu sunt, de departe, cel mai cunoscut. De regulă, încep să fiu construit pornind, siropos, de la un fundal cu un apus de soare, o mare, cerul înstelat sau un coş cu flori. Deasupra, mâna delicată a creatorului meu adaugă un citat; varianta mea reuşită e un citat bun; varianta-rebut este un clişeu de care până şi mie însumi mi se face ruşine. De exemplu:

meme poptamas 1 meme poptamas 2 meme poptamas 5 meme poptamas 6 meme poptamas 7

Alteori, îmi place de mine, mă simt mîndru şi cu de toate: sare, piper, înţelepciune, fără siropuri si brizbrizuri inutile. Aşa:

meme bun 6meme poptamas 3

De ce exist? Pentru că oamenii au nevoie de mine. Să dea înţelept din cap atunci când mă citesc şi să se simtă mai bine în faţa celorlalţi atunci când mă dau mai departe. Like-urile pe care le primesc eu le arată lor cât de inteligenţi sunt, le validează sufletul şi spiritul şi mintea.

Exist şi pentru că sunt uşor de făcut: se ia o poză de pe net, nu contează a cui, şi se lipeşte deasupra un citat fain (sau banal, sau stupid, sau plat, sau fumat, sau truistic). Sunt gata! Eu, meme-ul, un covrig cald, gata în câteva minute, inventat ca să astâmpere o foame de sens a cărei ostoire ar costa prea mult într-un restaurant bun – o carte, un film, o introspecţie cinstită. Şi uite-asa, din prea mulţi covrigi, dospim ca pâinile dar nu creştem deloc.

_________________

Notă: Iată şi un mod ceva mai constructiv pentru cei carora crearea mea le dă fiori de plăcere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete