Alina Stepan

Nu știu cum îi cheamă. Vin mereu amândoi la pachet, purtând pulovere roșii și zâmbete identice pe față. Poate ca ar trebui să poarte un nume, din moment ce știu cotloane ale cămării și balconului meu. Din moment ce m-au văzut în pijama, în trening, bolnavă sau zglobie. Poate că ar trebui să-mi fie rușine că nu știu și nu m-a interesat să aflu.

Eu îî numesc, generic, băieţii de la homemarket.ro. Amplasează cu grijă toate cele acolo unde le spunem. Baxurile de apă pe balcon, cartofii în cămară şi tot aşa.

Nu ştiu care e patternul meu de cumpărător; probabil că nu am unul. Dar, măcar o dată la două luni, comand de pe site-ul ăsta. Ai meu sunt fericiţi, le inspiră abundenţa caselor de comenzi de pe vremuri, unde găseai banane neverzi, ciocolată chinezească în ambalaje mici aurii, ca de lingou, şi salam de Sibiu.

Pe site-ul lor, îmi fac liste, mă gândesc, mă răzgândesc, adaug şi şterg în funcţie de suma finală, compar cu cât aş avea eu impresia că trebuie să coste coşul virtual şi mă scarpin înţelept în creştet când la final vine invariabil întrebarea electronică: cu ce înlocuiți în cazul în care nu avem acest produs?, cu variantele: ‘înlocuiește marcă’, ‘înlocuiește gramaj’, ‘înlocuiește tip’ sau ‘nu înlocui nimic.’ De fiecare dată bifez ‘nu înlocui nimic’ pentru că, nu-i aşa, e o iluzie să ne imaginăm că retailerii pot ghici ce ne dorim. Ne induc să ne dorim ceva, să simţim, când suntem mai fericiţi, că nu putem să trăim fără şi apoi ne oferă, cu eleganţă, acel ceva la preţ de doi. Doar azi, desigur. Evident, niciodată lipsa nu s-a înlocuit cu nimic. E adevărat şi că foarte rar lipseşte ceva.

De fiecare dată, am opţiunea să salvez lista pentru data viitoare. Deşi în linii cel puţin generale e cam aceeaşi, nu o salvez niciodată. Nu ştiu dacă există tipologia cumpărătorului-Sisif, dar poate acolo mi-ar fi locul.

Notez haotic în lista ad-hoc de pe raftul cu cărţi, în lista ţintuită cu magnet de frigider, într-o ciornă de SMS, şi tot spontană devin la raft. De aceea, nişte oameni deştepţi s-au gândit să pună capăt eternelor discuţii: «Mă duc la cumpărături, unde e lista?”. „Fir-ar, de unde să ştiu că nu mai sunt cereale?”, „Iar ai uitat să cumperi ouă!”, care se soldează, inevitabil, cu un nou drum la magazin. În Franţa, Hop!Liste! a lansat acum două luni „prima aplicaţie colaborativă a gestiunii listei de cumpărături”, care va fi disponibilă pe IPhone și Android până la finalul anului. Aplicația, gratuită și fără reclame, te lasă să îți faci lista, apoi să o partajezi cu toți ai casei, care pot adăuga propriile produse sau pot bifa atunci când un produs a fost cumpărat. Evident, pot fi create și salvate mai multe tipuri de liste, în funcție de prilej, dacă occasion-based marketing e tot la putere.

Ai putea spune chiar că, în ciuda consumului deșănțat și a magazinelor care se deschid furibund din kilometru în kilometru, apariția listei de cumpărături dematerializate începe să devină un act de consum responsabil, cu atât mai mult cu căt se pare că totalitatea bucățelelor jalnice de hârtie pe care se scriu listelede cumpărături consumă nici mai mult nici mai puțin de 723 tone de hârtie pe an și 1,45 milioane de litri de apă. Oare iaurturile expirate și yacute în frigider cît or consuma?

Ultima oară nu au venit ce doi băieți veseli să livreze cumpărăturile, ci alți doi, cumva mai nesărați. Gemenii (câte mici feste ne-au jucat cu asta de-a lungul timpului…!) în pulovere roșii probabil că se numeau într-un mod haios și total neecologic.. Nu știu cât de curând îi voi înlocui cu Hop!Liste!, dar probabil că își vor împărți simpatia mea cu lista de cumpărături imaterială și participativă într-un viitor foarte apropiat.