„Am un caiet unde le scriu pe toate, de ani de zile. Imediat dupa Crăciun, mă aştern pe rezoluţii şi nu mă las până nu le dau gata.
În fiecare an sunt aceleaşi şi infinit mai ambiţioase decât cele „de luni” pentru că, nu-i aşa, o dată pe an începe Anul, pe când săptămâni, eheee…Dar nu ştiu de ce nu mi se împlinesc, nu ştii tu?”
Aşa îmi spunea, trăgând alene din ţigară, cu ochii duşi, visătoare.
De ce sunt aceleaşi? Pentru că toţi ne dorim aceleaşi lucruri, în varii forme: să călătorim mai mult, să facem sport, să slăbim, să fim mai fericiţi, să ne schimbăm jobul, să ne împăcăm cu un prieten, să citim mai mult şi tot aşa. Lucruri dezirabile, şi nu chiar atât de complicate, în fond. Şi totuşi, de ce lista asta se repetă, obstinant, an de an şi luni de luni, dacă ni le dorim atât de mult?
Pentru că în creierul nostru lucrurile stau altfel. Acolo nu conduce raţionalitatea scopului, ci principiul plăcerii e la cârmă. Voinţa noastră e ca un şoricel care încearcă să strunească un elefant cu câteva sfori subţiri. Ca să mearga lucrurile, el ar putea să:
– estimeze lungimea şi durata drumului, pauzele şi etapele
– îi ofere din când în când recompense
– nu renunţe atunci când elefantul se mai opreşte să mănânce frunze din copacii de pe drum
– călătorească în grup cu alţi elefanţi şi şoarecii aferenţi
– îşi cunoască bine elefantul, ce-l stârneşte, ce-l mută de pe cale, ce-l adoarme, ce-l pasionează, ce-l păcăleşte
– folosească o hartă şi să marcheze drumul parcurs
– îl lase să se odihnească din când în când
– înţeleagă că elefantul câştigă prin forţă pe când el, prin minte, voinţă şi agilitate
– citească, cu mintea lui de şoarece isteţ, despre David şi Goliath
– îşi amintească, şi lui şi elefantului, de toate drumurile încununate de succes pe care le-au parcurs împreună.
Suntem, paradoxal, propriul nostru şoarece şi propriul nostru elefant. Inerţiali, cu laşităţi, cu sentimente de vinovăţie când nu ne iese ceva, scriem şi scriem în fiecare an aceleaşi lucruri pe foaia cu decalogul dorinţelor. Până când şoarecul şi elefantul nu se vor iubi frăţeşte, nu vor ajunge împreună nicăieri. Ca să nu ajungă şi planurile de anul ăsta la coşul de gunoi până la sfârşitul lui ianuarie, faceţi pace între ei. La mulţi ani!
Alina Stepan 
Lasă un răspuns